Pentru că am mai scris pe acest blog şi cu altă ocazie despre violenţă, iar respectivul articol s-a bucurat de o popularitate neaşteptată, m-am gândit că mai sunt încă foarte multe de spus despre această temă. Articolul acesta porneşte de la raportul anual pentru ONU, bazat şi pe vizite în ţări precum Palestina, Cuba, Israel, Turkmenistan, Columbia sau Nepal.

Ştiu, veţi spune că aceste ţări nu sunt cunoscute pentru tradiţii democratice sau pentru promovarea şi respectarea drepturilor omului, că sunt ţări sărace sau în curs de dezvoltare şi că aici există cutume şi obiceiuri guvernate de religie care favorizează actele de violenţă. Din păcate, chiar şi dacă ne referim la statele din cealaltă categorie- cele recunoscute pentru tradiţiile lor democratice, statele dezvoltate- violenţa împotriva femeilor rămâne în continuare, aşa cum era numită într-un raport al Organizaţiei Monidale a Sănptăţii, “o problemă de sănătate globală de proporţiile unei epidemii”. Tocmai pentru că vorbim despre un flagel atât de periculos şi atât de răspândit, consider că dezbaterile pe această temă ar trebui să fie încurajate şi promovate.

Violenţa asupra femeii este una dintre cele mai întâlnite încălcări ale drepturilor omului şi există pe fiecare continent. Raportul ONU din acest an arată că în zonele analizate, violul, căsătoriile forţate, căsătoriile la vârste tinere, crimele pentru dotă şi crimele în numele onoarei, traficul de femei şi fete, avortul selectiv pe bază de sex sunt toate manifestări foarte grave ale violenţei asupra femeii.

Adunarea Generală a ONU a adoptat în anul 1993 „The Declaration on the Elimination of Violence against Women”. Conform acestui document, violenţa împotriva femeilor reprezintă „orice act de violenţă bazat pe criterii de gen care are ca rezultat sau poate avea ca rezultat un prejudiciu fizic sau sexual sau suferinţe psihice femeilor, ori