„Îi urez lui Crăciunescu să ajungă în cătuşe dacă nu-şi vede de treabă“.
E declaraţia lui Iuliu Mureşan, medic şi preşedinte de club cu pretenţii europene. E ca şi cum i-ai ura unuia să moară dacă mănâncă prea mult sau să cadă cu maşina în prăpastie dacă depăşeşte viteza legală!
E clar, CFR nu digeră numirea lui Crăciunescu în fruntea arbitrajului şi imaginează scenarii bolnave, cum că Haţegan nu le-ar fi dat penalty ca să se pună bine cu noul şef. Asta nu mai e declaraţie, e fişă de internare, în care medicul nu mai e preşedinte de club, ci pacient de ţinut sub observaţie.
Deranjează un om cu care nu-ţi merge, după ce ţi-a mers din plin cu predecesorii săi. Da, e adevărat, în trei ani CFR a câştigat cupe, campionate, supercupe cu nemiluita. Şi tot adevărat e că aproape toţi şefii arbitrajului din această perioadă au fost atât de corecţi, încât au ajuns după gratii. Oricine a putut observa că multe dintre marşurile triumfale ale CFR-ului au fost doinite din fluier şi fluturate din fanion.
Atunci, vajnicii apărători ai dreptăţii din Gruia umblau cu nasul pe sus şi nu comentau arbitrajul, acum sar ca pe arcuri să înfiereze dreptatea care urmează să vină.
Crăciunescu nu răspunde unor asemenea aberaţii, şi bine face! El n-are decât o cale, aceea de a asigura arbitraje corecte CFR-ului, să ne convingem şi noi dacă aşa mai câştigă! E corect să fii corect, doctore? Sau e cam greu?
