Medicul Irinel Popescu vorbeşte despre neajunsurile pe care le-a depăşit pentru a-şi vedea realizat visul de a efectua „cea mai spectaculoasă operaţie“: transplantul hepatic.

A fost coşmarul adolescentului Irinel Popescu faptul că liceul din Craiova, la care se înscrisese, ar fi putut fi al doilea din oraş. Chiar dacă, oricum, el era primul şi la şah, şi la matematică. A fost apoi cea mai aprigă provocare, la facultate, să fie primul care identifică, la disecţii, artera gastroduodenală şi alte structuri ascunse prin corpul omenesc. Chiar dacă el, oricum, încă nu depăşise complet teama de trupul rece. A fost şi acest mărunţiş, o cochetărie: să fie primul din facultate. Dar tot primul a fost, chiar dacă a absolvit cu 9,97. Şi a mai fost acest amănunt: e primul – şi, deocamdată, singurul – chirurg care a realizat transplant de ficat în România. S-ar părea, după toate calculele, că Irinel Popescu este unul dintre doctorii fără splină din România, căci numai asta ar explica faptul că nu oboseşte să fie primul.

„Weekend Adevărul“: V-aţi născut la Filiaşi, însă aţi venit la liceu în Craiova, la „Fraţii Buzeşti“.

Irinel Popescu: Filiaşiul avea liceu, dar motivul principal pentru care venisem la Craiova a fost să continui o pasiune pentru şah pe care o aveam la vremea respectivă.

Eraţi şahist?

Cât eram în şcoala generală, fusesem la nişte competiţii regionale, iar cei de la Craiova mă chemaseră la liceu acolo, să continui. Aşa că am jucat apoi în echipa liceului – am fost şi de două ori campion judeţean. După mine, a fost Marian Miluţ, care a ajuns şi maestru la şah. Dar tot în Filiaşi mi s-a spus: „Mergi la «Buzeşti», că poţi să faci matematică la clasa lui Răducan Georgescu“. Era un profesor de legendă al Craiovei. Spre exemplu, erau vreo trei în clasă care aveau media 6. Majoritatea rămâneau corigenţi pe vară. Totuşi, în c