De când m-am lăsat de fumat, evit cât pot să stau în preajma fumătorilor. Nu pentru că mă tem să nu fiu tentată, ci pentru că mă deranjează fumul. Şi practic sportul acesta din ianuarie. Însă ce face cineva care nu poate să stea departe de fumători?... Probabil asta s-a întrebat şi Mihail Boldea, când s-a văzut înconjurat de fum gros de ţigară. Şi a întrebat autorităţile şi, finalmente, a ajuns la CEDO.
De când m-am lăsat de fumat, evit cât pot să stau în preajma fumătorilor. Nu pentru că mă tem să nu fiu tentată, ci pentru că mă deranjează fumul. Şi practic sportul acesta din ianuarie. Însă ce face cineva care nu poate să stea departe de fumători?... Probabil asta s-a întrebat şi Mihail Boldea, când s-a văzut înconjurat de fum gros de ţigară. Şi a întrebat autorităţile şi, finalmente, a ajuns la CEDO.
Am scris şi cu alte ocazii despre speţe ale CEDO sau despre influenţa pe care acestea au avut-o sau o vor avea, însă niciodată despre un caz asemănător ca Boldea c. România, despre care cred că va face istorie.
Probabil că numele sună cunoscut, căci este vorba despre fostul deputat Mihail Boldea, care a fost trimis în judecată în anul 2012 de DIICOT Galaţi pentru fraude imobiliare. Ce reclamă el la CEDO? Că a fost încarcerat în condiţii de detenţie necorespunzătoare, pe care le consideră “inumane”.
Boldea a fost iniţial dus la Centrul de Detenţie al Poliţiei Galaţi, iar ulterior a fost transferat la Penitenciarul Galaţi. Conform afirmaţiilor acestuia, în perioada detenţiei a fost nevoit să împartă o celulă prost ventilată şi prost luminată cu un număr mare de persoane, să sufere de pe urma lipsei de condiţii igienice şi să accepte prezenţa şobolanilor în acel spaţiu foarte mic. Însă, se pare că cea mai mare problemă cu care s-a confruntat a fost fumul de ţigară provenit de la colegii de celulă, pe care l-a acceptat cu greu, fiind nefumător. @N_P
