Sorin Gherguţ revine cu un nou volum de poezie după treisprezece ani. Poetul e gata oricând să-şi dea sieşi o replică sau să parafrazeze un vers celebru, să facă glume şi glumiţe lirice, dar este şi un elegiac, un profet blazat al propriului destin.

Poemul se cheamă „La sud de Reno": „Aştept să dispar nu fac nimic, sunt nimicul, sunt tot, sunt ceva sunt nimeni, sunt cineva, sunt un gând al meu cu privire la iubita mea sunt ce se vede pe ecran: o mâna care trage din raft un volum de Ştefan Agopian: Tache de Catifea, o mână mişcând un volan pe-o şosea dintr-un stat american.// Apoi sunt un cui şi aştept să dispar în palma oricui sau în tâmpla cuiva// (sau într-o roată a unui camion, a unei biciclete chiar -/ ca în «La sud de Reno» de Mark Rezyka în care eroul aruncă/ cu lopată cuie pe drum ca să poată să stea/ de vorbă cu cineva - schimbându-i roata - cu cineva care să-l creadă mai bun/ şi nu idiot cum îl ştiau cei de la el din cătun)// a) *text lipsă*// b) va urma // . . .".

Entertainment cu metafizică

Rând pe rând, dar deseori în aceleaşi poeme, Sorin Gherguţ este un comedian intello-parodic, plin de (auto)ironii şi zeflemitor, gata oricând să-şi dea sieşi o replică sau să parafrazeze un vers celebru, predispus la citate, intertexte, note de subsol („reziduuri" ale tradiţiei, din literatură, filosofie, cultură pop sau folclor urban) şi alte glume şi glumiţe lirice, face calambururi, limerick-uri, happeninguri grafico-textuale etc. -, dar este şi un elegiac, un profet blazat al propriului destin care-şi face testamentul, fără a renunţa însă la frivolităţi. Alteori, poetul joacă cartea oboselii şi a confuziei, este redundant sau ilizibil, repetitiv şi pisălog. Ceea ce pare a fi greşeală, obstrucţie, poem închis sau neterminat este însă parte dintr-o structură mai amplă a tatonării, a aproximării şi indeterminării.

Din acest punct de vedere,