Câțiva timișoreni idealiști se zbat să salveze un simbol al orașului din ghearele clanului Cârpaci. În capătul opus al țării, clanul Măraru scapă de un atentat cu bombă. România a ajuns prizoniera mafiilor locale care au ajuns intangibile cu ajutorul unor oameni extrem puternici.

Îl mai țineți minte pe Aurelian Șoric, șeful Poliției Județene Neamț transformat în avocat și specialist PR pentru clanul Măraru. Cum explica el simandicos cămătăria ca fiind o îndeletnicire perfect onorabilă și se revolta în același timp din pricină că unii au îndrăznit să-i spună amicului lui că e ”interlop”?

Este la mintea cocoșului natura relației dintre ofițerul de poliție și protejatul lui. Dacă în public a sărit astfel în apărarea clanului Măraru, ce a făcut în spatele ușilor închise? Oare cum și-a tratat subalternii mai naivi care făcuseră imprudența să se intereseze de activitățile onorabilului cămătar Măraru.

După câțiva ani, acum câteva zile, aflăm tot în Neamț cât de onorabilă este ”cămătăria”, după ce DIICOT a prins în flagrant indivizii care au pus o bombă sub mașina lui Măraru. Un atentat organizat pentru ”un împrumut” neachitat.

Cazul expune ceva ce știe bine orice polițist cât de cât competent: cămătăria se face cu bani proveniți din alte infracțiuni și acțiunile derulate pentru a stoarce dobânzi sunt din cele mai periculoase și violente. Cu toate acestea un fost inspector-șef al Poliției Române s-a grăbit să sară în apărarea unui individ implicat în astfel de fenomene. Oamenii beneficiau de protecție ”beton” pe plan local. Mai departe, ditamai fostul general de Pavel Abraham dădea declarații în apărarea lui Șoric. Vă dați seama la ce nivel beneficia de ”simpatie” clanul Măraru?

În celălalt capăt al țării, la Timișoara, un grup de bănățeni idealiști și îndrăgostiți de orașul lor se luptă cu un alt clan: Cârpaci. Prin