În vâltoarea ideologică a Bacalaureatului, în fâsâitul trist al magistralei Nabucco, în năclăiala margarinei şi în liniştea de la Oltchim, nimeni nu mai băgă de seamă tristele păţanii ale firmelor româneşti.

Interesează pe cineva dacă X a dat faliment, Y a rămas şomer, iar Z îşi ia câmpii? Să crape, dacă n-au fost în stare să trăiască! Bacalaureatul rămâne rău conceput şi organizat, subminat de pauperizarea corpului profesoral şi de politizare. Nabucco e aidoma certificatelor verzi. Am pierdut totul, neglijent, zâmbind prosteşte şi certându-ne pe o grămăjoară de rahat.

Margarina salvează România şi audienţa, numai adevărul, nu. Ce să vezi? I-a încleştat într-o luptă titanică pe onorabilii Pleşu şi Turcescu. Oltchimul, pus pe butuci, se va externaliza pas cu pas. Va şi supravieţui? Ca să răspund la această întrebare, pentru că nu-s Mafalda, ar trebui să vă prezint un caz-şcoală, despre ce înseamnă piaţa liberă, nereglementată, în care supravieţuieşte cel mai puternic, omorând concurenţa.

Luna trecută, acţionarul majoritar al societăţii Napolact Cluj-Napoca, compania olandeză Friesland Campina România, anunţa că va închide fabrica Ţaga, din judeţul Cluj. Cauza? Scăderea vânzărilor şi "interesului mic pentru specialităţile de brânzeturi româneşti".

Lucrurile sunt clare. Laptele din inima Ardealului se mută la Satu Mare. Iar cei 300 de producători dedicaţi, care şi-au construit un business onorabil, se văd cu sacii daţi jos din căruţă. Veţi spune că logica oricărei afaceri e una: profitul cu orice preţ. Nu am de gând să vă contrazic. N-am să spun că proprietarul deţine mai multe mărci, pe care le protejează, cum ar fi Milli sau Campina. E treaba lui.

Însă, în contextul general, falimentul micilor producători n-ar trebui să ne lase rece. Morala libertariană "să crape cei nevolnici" nu are nici viitor, nici morală. Ei reprezintă economia dezvo