Un fost siderurgist hunedorean, ajuns șomer, încearcă să-și transforme hobby-ul în sursă de venit Sursa: CIPRIAN IANCU
Radu Hulban are 48 de ani, este divorţat şi locuieşte într- o garsonieră din Hunedoara. De la 18 ani până în 2012 a lucrat ca electrician în combinatul siderurgic. A prins şi vremurile-n care combinatul „duduia”, dar şi pe cele-n care colosul de la Hunedoara era făcut bucăţi, pe motiv că devenise nerentabil.
A rămas angajat aici până anul trecut, când a decis că trebuie să facă o schimbare în viaţa lui: „Din păcate, acasă am rămas singur, am fost nevoit să divorţez. La lucru eram singur, pentru că-n ultima vreme lucram pe un post destul de izolat faţă de ceilalţi. În timpul liber eram singur pentru că, ştiţi cum e, pe măsură ce înaintezi în vârstă, dacă eşti om de casă, cum sunt eu, ai din ce în ce mai puţini prieteni”, explică bărbatul.
O pasiune din tinereţe
Rămas cu mult timp liber, Radu s-a întors la ce făcea în urmă cu 20 de ani. A început să meşterească tot felul de lucruri migăloase. Care a fost prima lui piesă de succes? Nu mai ştie, dar îşi aminteşte că, odată, i-a făcut fratelui său mai mic un inel de cravată. Acel inel pentru cravata roşie de pionier, dacă-l mai ţineţi minte. „L-am lucrat în plexiglas, am făcut trei straturi: albastru, galben şi roşu, i-am dat o gaură şi-a ieşit foarte bine. Imediat dup-aia a trebuit să mai fac vreo câteva pentru colegi de clasă de-ai fratelui meu mai mic”, povesteşte meşterul. Până de curând, el a lucrat doar de plăcere, cadouri pentru cei dragi.
„De exemplu mai mergeam la ziua vreunui coleg căruia nu ştiam ce să-i cumpăr. I-am făcut un cuţit de vânătoare cum n-a mai văzut nimeni pe-atunci. I-am adăugat şi o teacă frumoasă, din piele, făcută tot de mine. Iar ăsta este doar un exemplu”, spune Radu Hulban. Pentru răbdarea cu care lucra bijuterii în plexiglas, piele şi cupru colegii
