Reghecampf şi Contra au remizat, 2-2, după un meci cu multe faze hilare. Manasse a făcut două penalty-uri de fotbalist de Divizia D, iar Chiricheş şi-a dat un autogol ciudat.
Steaua joacă la trecerea campionatului, fără să-şi mai încordeze muşchii. Ar putea chiar să încerce metoda Giuleşti: jucătorii să se antreneze la grătare şi să se prezinte doar la meciuri. Un punct colo, altul dincolo, un pic de talent, un pic de ştiinţă, mai din inerţie, mai dintr-o deviere, titlul e câştigat din finalul lui 2012. Acum se joacă doar ca să fie etapele la număr.
Aşa a venit şi golul de 1-0. Adi Popa a luat curba ca la moto GP, Manasse a intrat ca un taur care vede roşu în faţa ochilor fără să se gândească la consecinţe, iar Tudor a arătat penalty, deşi nu a fost prea convins, la semnalizarea asistentului Gheorghe. Numai Bornescu nu aflase că Rusescu bate penalty-ul mereu în dreapta portarului şi s-a aruncat în stânga: 1-0.
Steaua a crezut că meciul e rezolvat dintr-o singură lovitură, ca la Lokal Kombat, dar Petrolul nu era KO! Semnalul fusese dat la 0-0 de Bokila, care trimisese un „croşeu” de la marginea careului, dar Tătăruşanu parase în lateral (19), iar apoi, la 1-0 pentru Steaua, Morar şi Hamza au „aruncat” două lovituri de picior la care portarul Stelei a rezistat cu greu. Tătăruşanu nu a mai avut reacţie în prelungirile reprizei, când Hoban l-a executat cu o lovitură de cap după un corner bătut de Boudjemaa.
Reghecampf a schimbat tactica în repriza a doua. Buldogii Bourceanu şi Pintilii au fost scoşi pe rând de pe teren, iar Steaua a desenat un 4-1-4-1 cu Filip la închidere şi cu atacantul anti-gol Tatu vârf împins. Părea o formulă mai ofensivă, cu Rusescu un pic avansat din linia de patru mijlocaşi stelişti, dar jocul Stelei s-a rupt pe la mijlocul terenului. Contra a insistat cu Grozav şi cu Mojica, ambii fără mari realizări ofensive.
