Horia Tecău şi Robert Lindstedt au pierdut ieri în sferturile de finală, după un meci care s-a întins pe două zile.
Horia şi Robert, favoriţii principali de la Bucureşti, au cîştigat de două ori turneul de la Bastad, oraşul de reşedinţă al suedezului. Tecău şi-a dorit enorm să se impună şi el acasă, în faţa spectatorilor români. Pentru asta a trecut peste dureri şi a încercat să joace cît mai bine. Dar visul său a fost pus pe pause după meciul din "sferturi" cu perechea australiano-americană Jordan Kerr/Travis Parrott, care a trecut de Lindstedt şi de Tecău cu 3-6, 6-2, 10-5. O partidă care s-a întrerupt la 1-1 la seturi, joi seară, din cauza întunericului, şi s-a terminat ieri cu un super-tie-break.
- Horia, Robert, ce nu a mers?
Robert: Din păcate, de cînd m-am întors din SUA mă chinuie un virus. Horia a jucat foarte bine, dar eu nu am reuşit să fac la fel. Ne-am pus în poziţii în care nu ar fi trebuit să ne aflăm. Vineri am început să mă simt bine, chiar am reuşit să lovesc mai bine mingea, dar n-a fost ziua noastră.
- Amîndoi aţi avut probleme medicale în această săptămînă, Horia, chiar ai purtat un bandaj miercuri seară sub genunchiul stîng.
Horia: Da, am purtat acel bandaj pentru prevenţie, aşa m-a sfătuit fizioterapeutul, încep să simt dureri în gambă atunci cînd meciurile se prelungesc. Trebuie să am timp să mă tratez.
- După ce meciul a fost întrerupt joi seară, ai alergat două ture de parc...
Horia: Ca să mă calmez.
- Robert, ce e cu punga de gheaţă de pe mîna dreaptă?
- Sînt bătrîn, sînt urît. (rîde). E doar oboseală, am nevoie de odihnă, nu e o chestie care să mă împiedice să joc.
- A fost o problemă că aţi jucat pe Terenul 2?
Horia: Sigur că îţi doreşti să joci mereu pe terenul pe care ai început turneul, pentru că te obişnuieşti cu anumite repere. Am înţeles de ce nu am putut juca
