Uriaşii s-au ”antrenat” cot la cot cu călugării, i-au ajutat la treburile zilnice şi au combinat placajele cu rugăciunile şi împărtăşania
Înaintînd adînc în pădurile Bihorului, prin desişul de fagi şi carpeni, un susur îţi călăuzeşte paşii către o oază uitată de lumea agitată, de la şosea. Zăreşti turla unei biserici, apoi cîteva chilii, toate dezvăluindu-se într-o poieniţă luminată. Peisajul e întregit de siluete negre, subţiri, care se plimbă de colo-colo, ca un adevărat muşuroi de furnici la găsirea unui colţ de pîine. Sînt călugări.
Grămada care sparge liniştea
Se aude un clopot, iar apoi, ca un tunet, în cor: "Crouch!". Te cutremuri - nu te aşteptai la aşa ceva. "Touch!". Priveşti mirat: siluetele se retrag către chilii, se lasă seara, dar nu identifici sursele vocilor. "Paaaause!". Se lasă, pentru moment, liniştea. Dintr-o dată, vezi o umbră uriaşă, un tot întunecat, care se ciocneşte zgomotos: "Engage!". Zgomotul se intensifică, dar brusc, după o răsuflare greoaie, grămada se sparge. Îi vezi din ce în ce mai clar: sînt munţi de oameni, gîfîind transpiraţi. Rugbyşti. Iar cuvintele în engleză care sparg liniştea nu înseamnă altceva decît obişnuitele lor îndemnuri de antrenament.
Vrei să te apropii, dar îi vezi aşteptînd. Brusc, de lîngă ei, un firicel de apă izbucneşte. E susurul pe care l-ai auzit mai devreme. Izvorul de la Izbuc nu curge decît de trei ori pe an, cînd, secat fiind, se umple brusc o dată la cinci minute şi curge în vîltori. Nimeni nu şi-a putut explica fenomenul. Dar nici tu nu înţelegi: ce caută o echipă de rugby la o mănăstire?
Prima mănăstire ortodoxă din Ardeal
Mănăstirea Izbuc, din judeţul Bihor, datează din anul 1929, fiind prima de rit ortodox din Ardeal. În prezent, aici trăiesc 20 de călugări. Complexul este format din patru biserici: una veche, de lemn, una de piatră, una pro