„Evenimentul zilei” l-a vizitat pe Marcel Răducanu la Dortmund. Cel mai bun fotbalist român în 1980, el a emigrat în 1981 și are în Germania o școală de fotbal cu 120 de copii între 6 și 15 ani
Marcel Răducanu arată pentru „EVZ” vestiarele de la „Westfalenstadion”, locul prin care, în vara lui ’81, s-a despărțit de România și de regimul ceaușist
Sursa: DANIEL NANU
Salutându-și fanii români din Volkswagenul inscripționat cu numele școlii sale de fotbal
Terasa de lângă Marienkirche din Dortmund, o biserică ridicată în secolul al 12-lea, se apără de soare cu copertine mari. Întâlnirea cu Marcel Răducanu e programată pentru ora unu. La unu fără cinci, Volkswagenul Tiguan al lui Marcel caută un loc de parcare. Românul care ridica tribunele pe vremea lui Ceauşescu, acum mai bine de 30 de ani, e neamţ în toată regula.
După 14 ani a fugit cu o geantă
Dăm filmul înapoi. În vara lui 1981 o ştire la „Europa Liberă” s-a lăsat cu friguri printre microbişti. Cel mai bun fotbalist al Stelei şi al României fugise în Germania! „În primăvară jucase echipa naţională cu Anglia, pe «Wembley». De fapt, eu n-am jucat. M-a scos nea Tinel Stănescu la încălzire la începutul reprizei a doua, m-am încălzit de m-am făcut de râs, dar nu m-a băgat un minut. În vară, tot cu echipa naţională am fost într-un turneu în Germania, Federală pe atunci. După meciul de la Hanovra, pierdut cu 4-1, l-am contactat pe nea Costică Popa, fostul director al hotelului Nord, emigrat în Germania prin 1975. Eram la Kasel, la un grătar.
Nea Popa a făcut scenariul şi mi-a zis: «Marcele, la pauza meciului de la Dortmund te aştept în parcarea stadionului cu motorul pornit. Ai grijă cum ieşi din vestiar». Am jucat prima repriză în meciul naţionalei cu Borussia. Am ieşit de pe teren şchiopătând. I-am zis doctorului Tomescu: «Nea Mitică, pune-mi un bandaj că nu mai pot să joc
