Lukas Rosol a cîştigat titlul la Bucureşti, după 6-3, 6-2 cu Guillermo García-López, apoi a dedicat victoria tatălui său, care s-a stins din viaţă în urmă cu 14 zile.
Drama lui Lukas Rosol a ieşit la iveală abia în momentul în care ar fi trebuit să existe doar bucurie. Descătuşare. Gesturi de sărbătoare. Strigăte. După ultima minge a unei finale pe care a controlat-o într-o formă copleşitoare, cehul doar a ridicat privirea spre Cer, rămînînd cîteva secunde cu tălpile înfipte în zgură şi palma încleştată pe rachetă.
De partea cealaltă a fileului, adversarul lui, Guillermo Guillermo García-López, îşi mişca obosit picioarele spre salutul de final. Nimeni nu bănuia ce gînduri freamătă în mintea lui Lukas. Ce emoţii se ciocnesc în pieptul care încă se zbătea să-şi recapete suflul normal.
Săgeţi de foc pe zgură
Aceasta a fost săptămîna miraculoasă a lui Rosol. Întîi şi întîi, prima semifinală ATP din carieră. Apoi prima finală. Şi, în fine, prima victorie. I-a eliminat, în serie, pe Gilles Muller, Andreas Seppi, cap de serie 3, Viktor Troicki, favorit 8, Gilles Simon, de trei ori cîştigător la Bucureşti şi favorit 2. În ultimul act, a început uşor timid, căutîndu-şi loviturile puternice într-un lac de incertitudine.
Cu fiecare minut scurs însă, forţa a început să revină în braţ şi în rachetă. Cu un spaniol tot mai obosit în faţă, Lukas şi-a intrat în ritm. Servicii dure, urmate de lovituri fulgerătoare din spatele terenului, adevărate săgeţi de foc trimise în lung de linie şi în diagonală.
Timpul se scurge tot mai abrupt în clepsidra meciului. García-López salvează o primă minge de meci, arătînd acea încrîncenare care l-a făcut să-şi cîştige în trei seturi toate meciurile pînă în finală. La a doua şansă însă, nu mai găseşte soluţia şi Rosol realizează că a cîştigat. Primul lui trofeu. Caută în sus. Nimeni nu ştie de ce, dar toţi vor afla
