Cum a învăţat să nu deteste poporul german. De ce l-a sacrificat pe Vieira în favoarea lui Fabregas. Cum citeşte rapid viitorul unui tînăr fotbalist. De ce savurează dezbaterile politice. Sînt cîteva dintre temele explicate de omul care a făcut istorie pe banca "tunarilor" O figură a fotbalului mondial, singurul manager din istoria Premier League care, cu Arsenal, a reuşit să încheie un sezon fără înfrîngere, Arsene Wenger (62 ani) a oferit în august 2009 un interviu spectaculos pentru cotidianul britanic Daily Mail. Una dintre puţinele ocazii în care francezul a vorbit deschis despre povestea vieţii sale. O decriptare sinceră a filozofiei despre fotbal, din care Gazeta redă azi pasaje fascinante.
- Ce simţiţi cînd vă uitaţi la bogăţia celor de la Chelsea sau la Manchester City?
- Nu sînt deloc invidios.
- Dar iritat sînteţi cînd oamenii constată doar că nu aveţi succesul visat şi nu fac distincţie că un club ca Arsenal funcţionează cu anumite bariere economice?
- Nu mă deranjează că există cluburi cu mai mulţi bani. Încercăm să impunem o cale spre progres mai respectabilă. Creştem jucători tineri, fiindcă nu avem banii celorlalţi. Compensăm însă prin crearea unui stil de joc, a unei culturi. Unui puşti adus la Arsenal la 16 ani îi intră în suflet clubul, fiindcă aici va creşte şi va fi educat într-o anumită filozofie. Şi amintiţi-vă că amiciţiile şi iubirile din colegiu, la 16-20 de ani, rămîn, de obicei, nişte relaţii pe viaţă!
- Sînteţi deseori criticat însă, inclusiv de fanii lui Arsenal, că aţi rămas blocat în această filozofie şi nu aţi accepta s-o schimbaţi, chiar dacă aţi fi putut.
- E la mijloc o capcană. Cum aş fi putut proceda, de exemplu, cînd Fabregas avea 18 ani, jucam 4-4-2 cu Vieira şi am văzut că ei nu funcţionează împreună? A trebuit să iau decizia de a-l ceda pe Patrick, fiindcă Ce
