Unul dintre cele mai fascinante spectacole din corpul omenesc şi din uriaşa natură se întâmplă în urechea omului. Este vorba despre un organ miraculos care asigură atât auzul, cât şi echilibrul. Teribil este şi mecanismul auzului.

Undele sonore - de fapt unde mecanice - ajung în urechea internă şi acolo aceste unde mecanice, sonore, sunt transformate în curenţi neuroelectrici, care ajung în zona auzului din creier. De fapt, noi auzim cu creierul, urechea fiind un intermediar. Dar cât de spectaculos e acest intermediar! Nu-i ajunge această misiune urechii, aşa că ea este responsabilă şi de echilibru. În labirintul urechii interne se află un lichid, o limfă, prin care plutesc nişte cristale mici numite otoliţi.

Prin mişcările corpului, aceste "pietricele" ating culmile labirintului şi corpul se redresează în poziţia de echilibru. Cu atât mai inexplicabilă este lipsa de importanţă cu care, în mod păgubos, omul o acordă urechii. Unii se scobesc aiurea cu ace de siguranţă şi agrafe în urechi pentru a scoate ceara, care este de fapt o transpiraţie a urechii prin care se face curăţenie în ureche.

Se poate sparge astfel timpanul, se pot strica componentele urechii externe. Alţii îşi pun tampoane de vată în urechi pasămite să se ferească de curent. Trecem peste aspectul de ţopie al cocoloaşelor de vată în urechi, dar acest lucru este şi dăunător, fiindcă nu se mai poate elimina secreţia de ceară şi urechea nu se mai aeriseşte.

Astfel, secreţiile rămase acolo se pot infecta. Inexplicabilă e şi plăcerea distrugătoare a unor tineri de a da la maximum muzica în boxe uriaşe atât la discotecă, cât şi la petrecerile particulare, agresându-şi urechea, putând să ajungă la surditate din pricina zgomotelor bubuitoare.

OTITELE

Fără rost este şi băşcălia cu care sunt tratate otitele considerate neplăceri minore. Dar oti