Cum a fost la Gorj în ’89? Până în 22 decembrie, la prânz (momentul în care Ceauşescu a fugit de pe Comitetul Central), n-a mişcat nici musca în oraşul lui Brâncuşi.

E greu de vorbit despre o revoluţie la Târgu-Jiu, dar ceva a fost şi în fieful gorjenilor spre finalul lui decembrie 1989. A ieşit lumea să sărbătorească prăbuşirea dictaturii, s-a mai scandat pe ici pe colo, s-a mai dat foc la câte-un tablou cu „tovarăşul”, s-a mai făcut câte-o glumă şi s-a mai răspândit câte un zvon despre terorişti. Partea pozitivă a acestei desfăşurări de evenimente a fost faptul că în Târgu-Jiu nu s-a înregistrat nicio victimă în acele zile, singurele focuri de armă fiind trase, către cer, de un soldat speriat.

Până în 22 decembrie la prânz (momentul în care Ceauşescu a fugit de pe Comitetul Central), n-a mişcat nici musca în oraşul lui Brâncuşi. În timp ce, la mai puţin de 300 de kilometri distanţă, Timişoara fusese declarat oraş liber, în Gorj comuniştii conduceau judeţul cu mână de fier. Cea mai bună dovadă este discursul lui Nicolae Badea, secretarul cu problemele ideologice de la Comitetul Judeţean Gorj, ţinut în 21 decembrie 1989 într-o şedinţă ţinută la Combinatul de Prelucrare a Lemnului Târgu-Jiu: „Tovarăşi, socialismul este în pericol în România! […] O să vă fure câinii mămăliga de la gură! Situaţia în care suntem este de aşa natură încât dacă îţi dă unul o palmă nu întorci obrazul să o primeşti şi pe a doua, ci îi vei răspunde cu aceeaşi monedă, îl vei pune la pământ şi dacă nu se potoleşte îl lichidezi! Pe lângă Gărzile Patriotice, să se facă pază şi cu detaşamentele speciale de apărare a întreprinderii, a socialismului, a independenţei şi a suveranităţii ţării. Să aibă în dotare fluiere, bâte şi lanterne”.

NEPOTUL LUI BRÂNCUŞI: „NIMIC“

Jean Brâncuşi (care, de când am făcut noi documentarea pentru acest articol, a şi murit), nepot pe linie ascende