Foto: Thinkstock Cardiologul Gabriel Tatu Chi­ţoiu recomandă hi­per­ten­si­vi­lor să respecte cu stricteţe tra­ta­mentul. Multe aiureli se îm­prăş­tie prin telefo­nul fără fir des­pre hipertensiune. Cu în­drep­tăţire să se vorbească mult şi cu bârfe despre hiper­ten­siune, pentru că este o boa­lă foarte răspândită. Iată una dintre erori, dezminţită acum de cardiologia modernă. Se zicea în popor că tensiunea oscilantă este cea mai periculoasă. Că "ţopăiala" tensiunii arteriale când mai mare, când rezonabilă este periculoasă, izbind cu lovituri de berbece în peretele vaselor. Iată însă că medicina modernă a limpe­zit lucrurile, susţinând că nu prea există noţiunea de tensiune oscilantă. Tensiunea cu oscilaţii cu valori când mai mari, când acceptabile este, de fapt, prima fază a hipertensiunii. Atunci când tensiunea mare nu s-a înstăpânit şi dansul acesta al tensiunii trebuie stăpânit cu medicamente.

Ar trebui să se mai ştie că hipertensiunea este şi ea o boală parşivă, pentru că nu prea dă semne clare şi te macină pe ascuns. Semnalele hipertensiunii sunt cam neclare. O senzaţie de cap înfundat, cu ceva dureri în ceafă, cu semnul unui echilibru precar, cu ceva presiune în urechi, dar toate neavând aspectul unei suferinţe clare în stare a grăbi pe om la medic.

Hipertensiunea este de mai multe tipuri. De regulă, cel mai des este întâlnită hipertensiunea care este moştenită. Ea apare ca urmare a aterosclerozei generate de îngustarea vaselor prin depunerile de grăsimi şi prin rigidizarea vaselor care şi-au pierdut elasticitatea. Mai există, bineînţeles, şi o hipertensiune ca efect secundar al unor alte maladii. Bolile renale, maladiile endocrine evoluează şi cu hipertensiune arterială.

Să se ştie încă o dată că hipertensiunea este o boală cronică ce nu se vindecă, dar care poate fi ţinută în frâu. Tocmai de aceea, hipertensivul trebuie să