SA NU-I FIE DE DEOCHI DE VIATA! Cobora dealul cu niste oi incete. Incete ca pasii lui batrani. Un mos batran, cum se zice cand batranetea e mai mult decat o batranete, e o batranete la patrat. Mosul si oile blegi parca nu umblau, parca se scurgeau la vale. Asa cum se scurgea puterea din osul lui invechit de ani. Pareau ca vin din niste inceputuri de lume. "Ce te-aduce pe-aici, nepoate?". Cumsecadenie de om de la tara care da buna-ziua tuturor, chiar necunoscutilor. Ii spun ca vreau sa scriu ceva despre triunghiul de foc si sange Marasti-Marasesti-Oituz. "Pai, pe aici a fost razbelul, pe colinele astea!", arata cu mana mosul. Dar tran-seele acum erau tocite de vreme. Pamantul ridicat inaintea luptei cu lopata soldateasca ca sa-i apere pe romani avea azi doar statura musuroaielor. Trecerea vremii inmoaie dimensiunile, chiar si pe cele eroice. "Bubuiau tunurile toata ziua si pocneau pustile, doar noaptea se potolea lupta. Eram pe atunci copil de zece ani. Noaptea aveam treaba cu bunicul. Mai adormeam cand se lasa intunericul dar ma zgaltaia bunicul «Scoala, ca nu e luna pe cer si hai sa-i ingropam pe-ai nostrii!». Ne taram si cand gaseam un mort dintre ai nostri sapam asa o amagire de groapa si-i astupam cu pamant ca sa nu-i sfasie fiarele padurii. Mai gaseam si cate un mort neamt si zicea bunicul «Sa-l ingropam si p-asta, ca o avea si el o mama!»." Striga: "Turcana naibii, vino-ncoa, unde te departezi?". Cainele se-ndreapta si intoarce oaia departata de mica turma. Apoi dulaul cu blana jerpelita de batranete se lipeste iarasi de piciorul mosului. Picior strambat de prea multi ani ca si toiagul cocarjat si cu noduri. Mosul isi aprinde un Carpati fara filtru, trage voiniceste din mahoarca si ridica o privire mandra. Camasa mosului e din panza batuta taraneste. Ca panza izmenelor romanilor care au atacat in izmene doar cu baioneta turnurile germane. Daca mosul n-ar fi