Sunt unii oameni care se vaită cu oftat lung cum că li se zbate inima-n piept precum un canar prizonier în colivie, se văicăresc că le e mereu greaţă, că parcă au un ghem de sârmă ghimpată în stomac, că dorm iepureşte şi dacă fâşâie o furnică ei sar din aşternut de parcă s-ar fi prăbuşit blocul.

Sunt unii oameni care se vaită cu oftat lung cum că li se zbate inima-n piept precum un canar prizonier în colivie, se văicăresc că le e mereu greaţă, că parcă au un ghem de sârmă ghimpată în stomac, că dorm iepureşte şi dacă fâşâie o furnică ei sar din aşternut de parcă s-ar fi prăbuşit blocul.În aceste cazuri, mai uşor este să arăţi cu degetul acuzator spre depresie. Prof.dr. Radu Mihăilescu, directorul Spitalului de psihiatrie “N. Obregia”, subliniază că aceste tulburări în funcţionarea organelor se întâlnesc mai degrabă în anxietate. Anxietatea însă merge mână în mână cu depresia. Anxietatea este o stare exagerată de teamă. De multe ori, cei cotropiţi de anxietate se îngrozesc când ajung în piaţă, în spaţii populate (agorafobie), se tem să traverseze strada. Anxietatea în limite rezonabile este normală. Dacă nu ne temem nici nu ne putem apăra, aşa că anxietatea este un sentiment firesc. Când anxietatea, când spaimele se umflă ca aluatul şi cresc peste măsură devin boli. Diferenţa între anxietate şi depresie este că nu există depresie normală. Depresia este de la început o boală, o tristeţe îndelungată, o însingurare, o pierdere a chefului pentru micile pasiuni. La un moment datvine un gând că boala este incurabilă, că nimeni nu mai are nevoie de un depresiv, că el este vinovat de tot ce se întâmplă, aşa că mai bine ar fi să se sinucidă. De altfel, în greacă, depresie înseamnă groapă, afundare. Numai că unii trec de la faza de însingurare la faza de de­presie, în care sunt exagerat de vioi, se miş­că tot timpul, vorbesc şi afişează o ve­se­lie obositoare. Aceas