Ca să-l găseşti, nu trebuie să-l cauţi acasă, ci pe drum. Căci Nelu Cocoloş, sau Nelu lui Feia, cum îi spun cei din sat, se află mai mereu în mişcare. El zice că doar atunci când are timp liber.
Nelu are însă timp liber...tot timpul, aşa că porneşte fie spre Mârzăneşti, satul cel mai apropiat de Puţintei, unde locuieşte, fie în direcţia opusă, spre Cernetu. Nu cu vreo treabă, ci doar aşa, ca să se plimbe. Se mai întâmplă să pice şi câte o bere pe traseu, fiindcă sunt presărate destule birturi în cale, dar nu pentru bere pleacă el de acasă.
Cam o dată la câteva zile, trece dincolo de Mârzăneşti, şi chiar de Pielea şi Purani, ajungând la şoseaua ce leagă Alexandria de Bucureşti, de unde se întoarce, dacă are norocul să fie vară, cu un pepene sau doi în braţe. 18 kilometri dus şi întors, cu 6 mai puţini decât mersul la Alexandria, pe dincolo, prin Cernetu, fiindcă Nelu lui Feia are traseele lui, pe care le respectă cu sfinţenie!
Dacă de la Vităneşti l-ai duce, luând-o la stânga şi trecând dealul, foarte aproape de intrarea în Alexandria, Nelu ar face mintenaş calea întoarsă, preferând să ajungă în capitala de judeţ pe drumul care îi place lui mai mult, adică peste câmp, pe la Cernetu.
Se găseşte întotdeauna câte un şofer care vrea să-l ia în maşină pentru a ajunge mai repede la destinaţie. Dar Nelu îl refuză, pentru că destinaţia lui este chiar drumul pe care îl are de străbătut. S-a întâmplat totuşi ca, într-o primavară, să meargă la Bucureşti cu un scop cât se poate de precis. Voia pur şi simplu să se plimbe cu metroul. Spre deosebire de mersul pe jos, care e gratis, mersul cu metroul e pe bază de bilet, aşa că n-a reuşit să-şi atingă scopul. Plecase fără niciun ban de acasă, aşa cum pleacă de fiecare dată, având şi prostul obicei de a nu cere.
Dar Nelu nu s-a supărat. Nici pe metrou, nici pe Bucureşti, dovadă faptul c-a mai venit după ac