La început, am crezut că totul va rămâne ceea ce părea a fi de la bun început: o glumă. Însă morga cu care opinia publică de aiurea tratează războiul declanşat împotriva bicarbonatului din micii româneşti prinde să-mi dea frisoane.

Mai ales după ce premierul a făcut la Constanţa cea mai fermă, mai patriotică, mai responsabilă şi mai liniştitoare declaraţie pe care am auzit-o în politica noastră din ultimele două decenii: „Noi ne luptăm! Nu e nici o problemă, vom salva micii de Comisia Europeană!”. Nu ştiu nici cu ce reţetă de mici a reuşit trimisa specială a ministerului Agriculturii să-i mai îmblânzească pe cei de la Bruxelles, nici dacă o altă reţetă, de la 1902, evocată de un alt expert, este relevantă.

Eu vă voi supune atenţiei o scrisoare datată ceva mai recent: 16 iunie 1920. Este adresată domnului ofiţer Baciu, de către Maitre Cuisinier-ul de la „Carul cu Bere”, pe vremea când faimosul restaurant se afla sub patronajul fraţilor Mircea. Dar destinatarul preţioaselor informaţii este de fapt doamna Măriuţa, nevasta ofiţerului, care a ţinut morţiş să afle un teribil secret: reţeta mititeilor „cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul”, dăruită de însuşi Marele Maestru Gastronom Tică Preoteanu celui care expediază misiva. Iat-o: „Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor. (…). Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează: 8 grame de piper proaspăt pisat mărunt;12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pi