Băsescu iese din tiparul prezidenţial şi provoacă belele fără prea multe farafastâcuri. Nu îi pasă.
Să zicem că incidentul de la Neptun nu a avut loc. Că e făcătură a duşmanilor lui Basescu şi că ei se pretează la tertirpuri murdare ca să îl discrediteze pe marele om de stat.Să zicem că respectivul avocat şi respectivul preşedinte al României nici nu s-au întâlnit. Şi dacă, totuşi, s-au intersectat ca doi inşi binedispuşi după un păhărel în plus, au trecut unul pe lângă altul, indiferenţi. Să zicem că, totuşi, şi-au adresat câteva cuvinte de dulce, adică s-ar fi înjurat de mamă. Să presupunem că preşedintele l-a făcut dobitoc când a aflat chiar din gura agresorului că nu l-a votat şi a doua oară pentru Cotroceni. Să zicem că Băsescu sau SSP l-au lovit pe „cetăţeanul turmentat", devenit prea insistent.
Să zicem că toate astea sunt adevărate sau că nu sunt reale - sau că nu sunt. Şi ce dacă! Adevărul este că indiferent de situaţie, incidentul este un deja vu. Se potriveşte fest cu profilul pe care şi l-a creat Traian Băsescu în toţi aceşti ani. De „troublemaker",unul care îţi caută pricină. E un ins care pe unde se duce face necazuri. Coboară în port să caute o tavernă unde se bea zdrăvan,să găsească o târfă şi, între timp, să îi tragă un caft cu alţi marinari ca să aibă ce povesti pe vas prin ce peripeţii a trecut.
Băsescu iese din tiparul prezidenţial şi provoacă belele fără prea multe farafastâcuri.Nu îi pasă. Chiar dacă nu s-a întâmplat nimic la Neptun, el este omul căruia i se întâmplă repetat astfel de lucruri. Aproape de fiecare dată când iese în public - ca civil - provoacă asemenea incidente, ba cu un ziarist, ba cu un om din mulţime. Se joacă? Îi place asta? Fireşte, presa vuieşte. Scandalul e gata făcut spre beneficiul prezidenţial. Beneficiarul se bucură că e iar pe prima pagină - pentru el nu contează pe ce temă ajunge aici. Treaba e să se
