Constanţa , numită de unii localnici şi Kustenge, este oraşul în care numai miră pe nimeni când străzile sunt ocupate, în mijlocul săptămânii, ziua în amiaza mare, de nuntaşi „pitoreşti” care dănţuiesc dând din buric, după muzica orientală dată la maxim
„Domnişoara mireasă” îmbrăcată tocmai de la „Stambul” şi împodobită cu bijuterii din aur cumpărate numai din „Kapalî Carşî „, este înconjurată de rude şi de invitaţii „ginericăi” care ,până noaptea târziu ,nu se mai opresc din dans. Din boxe duduie dedicaţiile muzicale ale ginerelui care împarte bani în stâng şi în dreapta.
Şlagărul ( în limba turcă –mane) „mă dau mare, mă dau mare” este dansat cu un succes nebun . Maşinile care ajung în zonă, sunt nevoite să se întoarcă din drum . Doamne fereşte să coboare vreun şofer, nu e bine să se pună cu „ oamenii fericiţi”.
Nici vecinii numai au curaj să se plângă. Cei care de-a lungul anilor, exasperaţi de decibelii care depăşesc limita maximă admisă , s-au tot plâns autorităţilor locale, s-au ales cu ironii de genul „aşa-i în Micul Orient, ce nu vă plac manelele? Sunt şi ei oameni, ăsta e obiceiul lor, să petreacă în stradă, nu avem ce să le facem”. Nunta ţine până la sfârşitul săptămânii, ba pe strada miresei, ba pe strada mirelui.