Oficialii englezi s-au supărat pe Froch cînd acesta a spus că-l va omorî în ring pe Kessler. O mostră de umor englezesc sau o mostră neînţeleasă de umor pugilistic?
Acesta e job-ul boxerilor dinainte de orice meci. Să se intimideze reciproc, să-şi fluture avertismentele înainte de a-şi flutura pumnii, stînga-dreapta. O gură mare în această industrie este apreciată, căci face spectacol, atrage priviri, comentarii, naşte reacţii. Şi anchete poliţieneşti. Carl Froch este anchetat de Comisia de Box din ţara sa pentru că a declarat că îl va ucide pe Kessler. Într-o ţară sensibilă la ameninţări de tot felul şi atacuri în plină stradă, în plină zi, poate că acest demers are doza lui de firesc.
Înaintea luptei cu Lucian Bute, de anul trecut, Carl Froch mi s-a părut un gentleman. De fapt, amîndoi mi s-au părut. Toată lumea se aştepta, probabil, ca la conferinţa de presă să arunce vorbe violente, ca titlurile din presă să fie pline de ghilimele belicoase. Mi-a rămas însă pe retină poza Bute-Froch, din soarele nesperat de strălucitor din Nottingham, la sfîrşit de mai. Zîmbeau încrezători amîndoi. Iar cuvintele le-au fost pline de respect, ţinînd oarecum teama şi războiul la depărtare, au făcut promisiuni sportive. Nimic superagresiv, aproape dezamăgitor pentru publicul şi presa de box.
De data aceasta, Froch s-a arătat altcumva. Pentru că Mikkel Kessler este adversarul pe care şi l-a dorit foarte, foarte mult. Încă de la meciul cu Bute, numele danezului revenea mereu paralel cu discuţia principală într-un mod obsedant, aproape jignitor pentru român. Era numele unui vis care mai avea de aşteptat 365 de zile ca să devină realitate. Froch voia să se ciocnească cu Mikkel Kessler. Şi acum, că meciul a venit şi a şi trecut, nu şi-a mai putut ţine gura de om civilizat.
Ar trebui să existe o limită în privinţa declaraţiilor de dinaintea meciurilor de box? Cum s
