Acum 20 de ani, „Scînteia” s-a ocupat de redefinirea etapelor principale ale istoriei literaturii române. Care e momentul-cheie al literaturii române? Congresul IX, susţine oficiosul PCR într-un articol de primă pagină. „Literatura ultimului sfert de veac numără (...) opere care au marcat trecerea dialectică la o nouă calitate a scrisului românesc. Aici se află deosebirea esenţială marcată de acel moment de răscruce istorică: cel de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român.
Opere viabile, opere care s-au înscris pe orbita timpului au apărut şi în perioada anterioară, dar acestea constituiau momente izolate, fără urmări asupra evoluţiei literaturii. Erau excepţii ale unei înfăţişări uniforme, nivelatoare, lipsite de adevărul uman (...)”, scrie Valeriu Râpeanu în „Scînteia” din 28 ianuarie 1989.
Puţină istorie
Congresul al IX-lea a avut loc în iulie 1965. Era la câteva luni după moartea liderului de până în acel moment al Partidului Muncitoresc Român, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Congresul l-a confirmat atunci pe Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general al partidului, formaţiunea însăşi revenind cu această ocazie la denumirea veche de „Partidul Comunist Român”.
„Nu pot comenta acum, să văd articolul”
Articolul din „Scînteia” vine la două zile după 26 ianuarie, ziua de naştere a lui Nicolae Ceauşescu, şi marchează probabil şi o urare a intelectualităţii la adresa liderului PCR, în rând cu sutele de mesaje transmise de muncitori şi de cadrele partidului.
Domnul Râpeanu nu ne-a putut spune dacă şi acum mai crede despre Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român că ar fi anul zero al literaturii române.
„E o problemă de istorie literară, nu am cum răspunde aşa, pe stradă, la întrebarea dumneavoastră”, ne-a spus Valeriu Râpeanu, pe atunci colaborator al „Scîn