Mircea Mihăieş: "Dac-ar fi fost mai tânăr, da c-ar fi avut plete, dacă nu s-ar fi specializat la Moscova în comploturi şi ape, Ion Iliescu ar fi arătat şi-ar fi vorbit asemeni lui „Chucky” Antonescu."

Adevărul e că nu arată la fel, dar de vorbit, vorbesc aceeaşi limbă. „Chucky” e frumuşel, prezentabil, mimând la perfecţie sobrietatea. Cu mai mult noroc, ar fi strălucit în filmele de „serie B”, desfăşurate în staţiuni gen Kokomo, Ibiza ori Acapulco. Ar fi fost ideal în rolul de chelner seducător, pregătind o „Margherita” în timp ce briza mării îi mângâie tandru părul. Nu ştiu în ce roluri ar fi putut fi distribuit Iliescu - altele decât cele în care s-a distribuit singur. Dar când deschid gura, descoperi la ei aceeaşi găunoşenie, acelaşi torent de vorbe plicticoase ca priveghiul mătuşii Tamara, aceiaşi clăbuci retorici şi aceeaşi rezonanţă magnetică a neantului. Nu e de mirare că Ion Iliescu se recunoaşte în plescăiturile retorice ale lui „Chucky”. „Cârpa bolşevică” şi-a găsit, în fine, fiul mult-aşteptat.

Amândoi şi-au fixat pe chip masca infailibilă a politicianului „sărac şi cinstit”. Aceste virtuţi asimetrice impresionează, desigur, prostimea, văzând în ele un triumf al românului mitic: un fel de Burebista combinat cu Badea Cârţan. În ce mă priveşte, aş fi preferat să-l văd pe „Chucky” făcând avere, luptându-se, ca orice liberal, cu adversităţile pieţei. În schimb, realizarea lui supremă e somnul letargic din parlament. Cam atât a reuşit crinul din vale în trei luştri şi jumătate departe de câmpul muncii: şi-a încasat indemnizaţia şi ne-a tot reamintit cât e el de sărac. Păi, la ce altceva să se aştepte, când nu e bun decât să dea, periodic, din gură şi să culeagă aplauzele colegilor mai proşti decât el?!

Am încercat să identific în ultimele zile vreo iniţiativă legislativă, vreo idee politică mai acătării a lui „Chucky”. Ori