Dinamo are antrenorul care aproape făcuse o obsesie să antreneze pe Dinamo

De la 60 de ani încolo, oamenii o lasă mai moale. Se gîndesc proaspeţii sexagenari (împotriva aparenţelor, termenul nu are nici o legătură cu sexul) la bilanţ. Îşi pun ordine în viaţă şi în lucruri înainte ca bătrîneţea adevărată şi urîtă să se instaleze definitiv. Ajunşi la 60 şi ceva de ani, semenii noştri simt nevoia să se odihnească şi să-şi petreacă vacanţele interzise în tinereţe. Asta în cazul fericit că au cu ce. În general, tinerii bătrîni sau bătrînii pur şi simplu au grijă mai multă de ei decît de ceilalţi.

Gigi Mulţescu este un bărbat de 61 de ani care nu se regăseşte în descrierea de mai sus. Noul antrenor al lui Dinamo şi-a păstrat intacte silueta, podoaba capilară şi dorinţa de a munci. Probabil că şi o anumită formă latentă de răzvrătire, care se poate activa oricînd. Bănuiesc că Mulţescu senior n-a făcut burtă şi pentru că l-a ajutat metabolismul. Tot aşa, ne putem închipui că n-a chelit datorită unei fericite moşteniri genetice. Spiritul tînăr însă nici nu se moşteneşte, nici nu se cîştigă prin regim alimentar. Sînt însă persoane, foarte puţine la număr, care ştiu să tezaurizeze trecerea timpului.

Gigi Mulţescu este astăzi un antrenor mai bun decît era ieri şi un antrenor mult mai bun decît era alaltăieri. Echipele pregătite de el arată tinereţe, generozitate în efort. Pofta de a juca fotbal. Curaj. Toate lucrurile astea sînt în contradicţie cu ceea ce ştim noi despre persoanele în vîrstă. Care sînt prudente, conservatoare, egoiste. Apropo de prudenţă. Mulţescu ajunge pe banca lui Dinamo într-un moment în care prudent ar fi fost să o ia pe altă stradă. Pe alt bulevard, nu în Ştefan cel Mare, acolo unde bate vînt de austeritate. Este nea Gigi un aventurier şi un tip mai degrabă neinteresat de partea materială? Nici vorbă. Atunci ce l-a determinat să facă p