Statisticile prezentate recent de Sebastian Lăzăroiu, ministrul Muncii, referitoare la nivelul fraudei din sistemul de asistenţă socială, sunt revoltătoare.
Din cei 8,3 milioane de asistaţi social din România, 1,8 milioane primesc fraudulos aceste ajutoare. Anual, statul plăteşte pe asistenţă socială 14 miliarde de lei. Două miliarde de lei (aproximativ 15%) se evaporă fraudulos din sistem. Cifrele sunt rezultatul unei verificări parţiale a dosarelor. Aşa cum preciza Sebastian Lăzăroiu, cei 136 de angajaţi la Inspecţia Socială nu pot lua la puricat peste 8 milioane de dosare. Dacă statul român ar fi avut capacitatea administrativă să facă acest lucru, imaginea dezastrului ar fi mult mai concludentă.
Timp de 20 de ani, acest sistem corupt de alocare a ajutoarelor sociale a fost cel mai eficient mod de a cumpăra voturi cu bani publici. Beneficiarii lui au votat contra cost partidul din care făcea parte primarul, sub oblăduirea căruia le-au fost aprobate dosarele, din care lipseau adeverinţele de venit sau examenele medicale periodice. Nu întâmplător, statisticile lui Sebastian Lăzăroiu relevă că de fraudă se fac vinovaţi politicieni din toate partidele politice. 63% din dosarele fraudate sunt în primării care aparţin USL (PSD – 32%, PNL – 26% şi PC – 5%), iar 28%, în primăriile PDL. Un calcul sumar arată că USL îşi are asigurate peste 1,1 milioane de voturi, provenind din rândul celor 1,8 milioane de asistaţi sociali frauduloşi. Timp de 20 de ani, sistemul a servit partidele fără excepţie. Dacă nu ar fi venit criza economică, nu şi-ar fi pus nimeni problema destructurării lui. PDL vrea să promoveze acum o nouă lege a asistenţei sociale, care să corecteze toate anomaliile, pentru că nu mai are bani să ţină în frâu situaţia economică. Chiar şi aşa, important este să li se pună punct acestor practici de mituire a alegătorilor.
De-a lung