Constantin s-a spânzurat la 17 ani după ce în ultimii ani trăise ca un câine de pripas. Juriştii spun că părinţii, care l-au abandonat, sunt vinovaţi doar moral. Sursa: SHUTTERSTOCK

Abandonat mai întâi de tată, crescut alături de un tată vitreg care nu l-a vrut nicio secundă, care l-a bătut şi l-a înfometat, părăsit în final şi de mamă, un adolescent de 17 ani şi-a pus ştreangul de gât.

Tragedia s-a întâmplat în comuna timişeană Şandra. Corpul lui Constantin Jucan a fost găsit de o consăteană, atârnând fără suflare de copacul din faţa blocului unde locuia clandestin.

Bătut, flămânzit, respins de mamă şi tată

Costică, după cum îi spuneau cei apropiaţi, este un personaj tragic a cărui existenţă a fost marcată de nepăsare. Nepăsare din partea familiei, a dascălilor, a autorităţilor.

Psihologii care au analizat cazul sunt tranşanţi: copilul s-a spânzurat în primul rând din cauza părinţilor săi. Nu ca să îi facă să sufere, ci într-un strigăt de ajutor care i-a fost fatal.

"Faptul că s-a spânzurat este un gest tipic pentru adolescenţii băieţi, care aleg metode mai dure. Faptul că nu a lăsat un bilet de justificare, explică de fapt situaţia: gestul lui nu a fost unul de pedepsire a adulţilor care l-au abandonat ci, din contra, a fost un strigăt de ajutor", explică pshihologul Constantin Poelincă.

Costică nu a avut o copilărie fericită. Când era la grădiniţă, mama lui, Maria, s-a despăriţit de tatăl său. Bărbatul a plecat la Satu Mare, apoi mama sa s-a recăsătorit. Noul bărbat din familie, Marian Bălan, nu a avut ochi buni niciodată pentru fiul vitreg.

"Îl bătea toată ziua. Îl bătea în stradă cu cablul electric, ţipa bietul copil ca din gură de şarpe. Pe bietul Costică l-a ţinut toată copilăria în bătaie şi foame", povesteşte Ana Gogea, bunica paternă a adolescentului.

Din cauza relelor tratamente, copilul învăţa foarte prost.