Reporterii „Adevărul“ au însoţit astăzi purtătorii de urnă mobilă, în drumul lor prin apartamentele bucureştenilor care nu se puteau deplasa, dar care, din spirit civic, şi-au dorit să-şi exprime preferinţele la alegerile parlamentare.
În cartierul bucureştean Lacul Tei, la secţiile de votare din clădirea facultăţii de Construcţii, era coadă. Oamenii schimbau ultimile impresii înainte de a trage perdeaua şi a pune, apăsat, ştampila. Noi evităm, abil, rândul şi ne prezentăm în faţa preşedintei comisiei de votare. Îi explicăm , tacticos, că intenţionăm să-i însoţim pe cei care duc urna mobilă şi să le ascultăm poveştilor oamenilor care se încăpăţânează să voteze.
Oficial, pentru a însoţi urna mobilă, ai nevoie doar de o acreditare de la Biroul Electoral Central ( BEC). Însă, în realitate, până a le trece pragul oamenilor aflaţi în imposibilitate de a se deplasa la urne, te „mănâncă” şefii de comitete şi comiţii. „Da, n-am mai întâlnit un astfel de caz. Să mergeţi cu urna... Staţi să sun la centru, să văd ce rezolv.Dar mai târziu, că acum am treabă”, vine răspunsul prompt al preşedintei. Paraschiv Paraschiva. Acesta este numele ei. Presaţi de timp, renunţăm şi încercăm la o altă secţie, în apropiere. Pe holurile umede ale şcolii „Grigore Ghica Voievod” bătrănii calcă cu grijă şi caută din priviri secţia în care vor putea să voteze, „pentru mai bine”, aşa spun ei.
„Îţi dau voie, că eşti frumuşel foc”
O altă secţie, acelaşi scenariu. Vorbim cu preşedintele comisie, tot femeie, însă la a doua încercare avem mai mult succes. „ Văd ca aveţi acrediatre, dar nu ştiu ce să zic. În fine, ai voie să mergi cu urna. Îţi dau voie că eşti frumuşel foc, să nu te deochi”, îmi spune doamna. Eu o răsplătesc cu un zâmbet larg şi ies pe hol, să cer şi aprobarea jandarmilor. Pornim agale, pe străzile întunecoase din spatele blocurilo proaspăt ren