„Am primit ordin de sus, de la judeţ“. Această expresie fără ascunzişuri lingvistice descrie exact felul în care românii s-au raportat, fie că au trăit în comunism sau capitalism, la structura în care a fost împărţită ţara timp de 45 de ani. adevarul.ro vă arată cum s-a făcut, la 16 februarie 1968, reorganizarea administrativ-teritorială a României şi ce presupune noul proiect, aflat astăzi pe masa Guvernului.
16 februarie 1968. Marea Adunare Naţională adoptă „Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România“, rămasă în vigoare, chiar dacă modificată de amendamente, până astăzi. Legea nr. 2/1968 a cunoscut aproximativ 200 de modificări, aproape toate după 1989. Reforma comunistă modifica precentul mod de organizare ce avea ca sursă de inspiraţie unităţile administrativ-teritoriale existente pe teritoriul URSS: regiuni şi raioane. În urma revenirii la organizarea tradiţională, România cuprindea 39 de judeţe, 2.706 comune, 47 de municipii şi 189 oraşe.
Distanţarea de URSS
„Reorganizarea administrativ-teritorială din 1968 se înscrie şi în logica distanţării de Uniunea Sovietică, servind totodată scopurilor naţionaliste ale regimului de la Bucureşti. Însă dincolo de aceste considerente, putem identifica un substrat politic, şi anume înlocuirea celor numiţi în funcţii în timpul perioadei dejiste, aspect definitoriu pentru primii ani ai regimului Ceauşescu“, susţine Florin S. Soare, doctorand al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi cercetător al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.
„În organizarea judeţelor şi municipiilor s-a ţinut seama de condiţiile economice, social-politice şi geografice existente, de componenta naţională a populaţiei şi legăturile culturale tradiţionale, precum şi de perspectivele de dezvoltare ale diferitelor zone