“Primăvara arabă” a reprezentat o provocare pentru Israel deoarece nu se putea şti ce se va întâmpla cu “statu quo”- ul stabilit între statul evreu şi ţările arabe care asigura un modus vivendi cu ele, chiar dacă, în cazul Egiptului era vorba de o “pace rece”.

Venirea islamistului Mohamed Morsi la putere a însemnat o adaptare dificilă, dar a existat convingerea că el nu va denunţa acordurile de pace, iar în câteva direcţii cele două părţi au colaborat (Sinai sau ultimul conflict din Gaza care s-a încheiat prin intervenţia preşedintelui egiptean).

Acum, afirmă analiştii citaţi de presa israeliană, guvernul de la Ierusalim se confruntă cu o a treia schimbare şi nu se ştie care va fi reacţia militarilor şi a viitoarei structuri de conducere a ţării faţă de statul evreu. Israelului, afirmă analiştii, îi place să aibă de-a face cu entităţi cunoscute, chiar dacă stabilitatea oferită de ele se bazează pe lideri care nu-i simpatizează pe evrei, dar care sunt previzibili , cum a fost cazul cu Hafez şi Bashar al Assad. sau Hosni Mubarak.

Deocamdată, guvernul israelian s-a situat pe o poziţie de expectativă şi nu a dat nici un fel de declaraţii , ceea ce, consideră “The Jerusalem Post”, este o poziţie înţeleaptă. Aceasta deoarece este vorba de evenimente interne asupra cărora Israelul nu are nici un fel de influenţă. Dar chiar dacă nu se fac declaraţii, se manifestă o serie de îngrijorări. Este vorba în primul rând de modalitatea în care, în condiţiile de haos Egiptul va putea controla situaţia din Sinai.

După evenimentele de acum doi ani, situaţia din Sinai s-a deteriorat, au fost sabotate conductele de petrol către Israel şi Iordania şi au fost lansate din Sinai o serie de atacuri teroriste. Armata egipteană se concentra asupra evenimentelor din Cairo şi nu a putut controla situaţia din Sinai. A doua îngrijorare este posibilitatea