Maestrul fotograf are tot felul de îndeletniciri în jurul frumosului şi i se pare că acesta este cel mai bun mod de a spune o rugăciune şi de a spiritualiza în jur. Şi-a deschis în 2001 o prăvălie cu parfum interbelic şi îi plac oamenii văzuţi prin obiectiv. Într-un interior de pe Blănari 41 cu mobilier de epocă, din care răsună muzica de altădată a Bucureştilor, câţiva artişti lucrează la amenajarea FotoCabinet-ului. Maestrul fotograf, Eugen Ciocan, pregăteşte ceaiul. Artistul a povestit pentru „Adevărul de Seară“ cum şi-a început afacerea şi cum arată Capitala în vremuri moderne.
Cum a început aventura FotoCabinet?
Eugen Ciocan: Am lucrat ani de zile prin televiziuni şi publicitate, prin campanii electorale, şi a venit un moment în care am realizat că vreau să trăiesc altfel. Ceva mai sincer cu mine însumi. Nu prea mă împac cu lumea de azi, aşa că se întâmplă să mă uit spre trecut. Îmi plac antichităţile, fotografiile vechi şi mi-am zis că atunci când împlineşti o vârstă rotundă (40) ar fi frumos să-ţi poţi face o fotografie după toate canoanele de frumuseţe de odinioară, pe care s-o poţi lăsa unor nepoţei, exprimând ceva. Asta se întâmpla în 2001.
Cum ia naştere o fotografie de epocă?
E.C.:Lucrăm cu tehnica de acum 100 de ani. Pe peliculă alb-negru şi apoi mărim manual în laborator. De aici ies fotografii sepia, iar opţional, colorăm manual. Rezultatul este o imagine de o anumită poezie. Suntem singurii care mai colorăm manual în Europa ca serviciu public.
Există o şcoală la noi unde se învaţă această tehnică? Aveţi ucenici?
E.C.:Am un grup, un nucleu tare - ca să zic aşa, care mă frecventează. M-ar bucura ca mai târziu să le fie de folos.
Din păcate, nu există nicio şcoală de fotografie. România este singura ţară europeană care nu are o catedră dedicată acestei discipline. Aparat