Recent, un amabil producător al televiziunii VPRO din Olanda m-a contactat în vederea realizării unui documentar despre Nicolae Ceauşescu. Modesta mea contribuţie la proiect urma să fie, desigur, să vorbesc cinci minute despre cel ce ne fu cîrmaci vreme de 24 de ani. Cum respectivul producător a ajuns la mine în urma unor indicii plecate din breasla universitară (ori jurnalistică?), profit de ocazie să-i salut – fără ironie – pe cei ce m-au recomandat. Nu ştiu cine-ar putea fi ei, drept care cu inima deschisă le mulţumesc pentru imaginea, pare-se, pozitivă pe care producătorul o avea asupră-mi. Dar cum asta e mai puţin important, distinse cititor, grăbesc continuarea: din păcate, cu ce-a avut despre mine – cu asta a şi rămas domnul de la VPRO, pentru că finalmente nu ne-am mai întîlnit. Plec de la această întîmplare pentru a explica de ce – şi pentru a vă spune ce cred despre alte documentare TV pe aceeaşi temă.

DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri? Nu mi-a fost dat să le vorbesc olandezilor despre ex-geniul Carpaţilor, din două motive: unul de formă, altul de fond. Motivul de formă priveşte graba în care producătorul & echipa lui urmau să treacă prin Bucureşti. Amabil – v-am spus –, domnul în cauză mi-a precizat că vor ajunge în Capitală duminică seara şi vor pleca marţea imediat după, dimineaţa. Aveam la dispoziţie, adică, o zi. Şi s-a întîmplat ca în acea zi de luni eu să nu fiu prin peisaj. Nici o pierdere pentru telespectatorul olandez, înţeleg foarte bine că televiziunea modernă se face pe repede-’nainte, plus că s-o fi găsit cineva care să le istorisească cele de cuviinţă! Dar, nu ascund, am avut şi o rezervă de fond. Iat-o. Proiectul VPRO era mai amplu şi nu se rezuma la cazul rom