Interpretările legislative în cazul familiilor gay mi se par asemenea interpretărilor biblice, pe care le fac diverşi profeţi închipuiţi. Se vorbeşte, în cerc, de discriminare şi drepturi. Dar sunt nedumerit. Care drepturi? Conferite de către cine?

Noul amendament constituţional care precizează căsătoria ca fiind între bărbat şi femeie a stârnit protestul comunităţii gay. Principalul argument este cel al încălcării unor drepturi, prin discriminare. Dar sunt nedumerit. Care drepturi? Conferite de către cine?

Am luat de bune vorbele parlamentarul Tudor Chiuariu: juridic, discriminarea se referă la drepturi deja existente. Cu alte cuvinte, dacă dreptul respectiv nu este stipulat pe undeva, nu poţi spune că eşti discriminat.

Am încercat, cu acrivie şi sinceritate jurnalistică, să mă lămuresc unde anume este stipulat acest drept al minoritarilor gay, de a întemeia o familie. Legislaţia anumitor ţări, intens invocate ca argument pe meleagurile noastre, prevede căsătoria şi parteneriatele. Însă nu mi-e clar în baza cărui drept universal au făcut-o. Cel mult, mi s-a părut doar o interpretare locală şi forţată a nediscriminării pe criterii sexuale. Un drept stabilit local, pe baza a nimic universal. Un fel de învârtire în cerc. Dar stipularea expresă a dreptului universal de a se căsători n-am găsit-o nicăieri.

Cam la fel se încearcă şi la noi. Plecăm de la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului – art. 16. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Deci căsătoria nu poate fi interzisă pe criterii de rasă, naţionalitate sau religie. Nu văd sintagma orientare sexuală. Plus că apar clar termenii bărbat şi femeie. Adică nu se opreşte interzicerea căsătoriilor gay.

Asociaţia ACCEPT de la noi,