În Franţa există o chirurgie a somnului. În SUA, denumirea este chirurgia cuplului. Şi ambele îi au drept pacienţi pe sforăitori. De multe ori, un soţ şi o soţie, care se înţeleg în general bine, ajung să divorţeze, întrucât cu predilecţie bărbatul o înnebuneşte pe consoartă cu sforăitul lui.

Femeia nu mai doarme un minuţel, deoarece alături parcă ar avea un motor de locomotivă diesel. Ei bine, se ajunge la divorţ tocmai din pricina acestui sforăit. Dacă la sforăit se adaugă şi aşa-denumita apnee de somn, situaţia devine mai complicată, fiindcă sforăitul se cumulează cu acea întrerupere a respiraţiei preţ de zeci de secunde încât până îşi reia răsuflarea grea şi poticnită omul pare că a murit.

Care sunt cauzele generatoare de sforăit? Lămureşte acest capitol de patologie prof. dr Codruţ Sarafoleanu, şeful clinicii ORL de la Spitalul Sf. Maria, un chirurg ORL preţuit şi în străinătate. În primul rând, sforăitorii sunt graşi. Astfel că aceşti supraponderali trebuie să slăbească. Al doilea motiv de sforăit este o înfundare a nasului, o blocare a respiraţiei prin nări. De vină poate fi o deviaţie de sept, adică peretele dintre nări este strâmb.

Alte motive de înfundare a nasului sunt vegetaţiile, adică polipii prea mari. O creştere exagerată a amigdalelor duce şi ea la sforăit, ca şi rinita cronică. O altă cauză a sforăitului este pierderea tonului muscular a vălului palatin, adică cerul gurii îşi pierde supleţea şi vigoarea.

Astfel că, vălul palatin înmuiat de vârstă vibrează în aerul respirat precum un drapel şi asta fiindcă cerul gurii e flasc, e "mototol" şi nu numai că vibrează în curentul de aer, dar acoperă în plus şi faringele. Alt factor ce duce la sforăit este o limbă mai mare la unii oameni. Ca şi situaţia de a exista o amigdală îngroşată la baza limbii. Şi bolile de plămâni duc la sforăit. Sforăie noaptea fumător