Alegerile parlamentare au stârnit întotdeauna războaie politice de amploare. Până în 2008, alegerile generale se desfăşurau concomitent cu cele prezidenţiale, ceea ce aducea şi mai mult dramatist acestui scrutin. În data de 9 decembrie 2012 se va alege un nou Parlament, unul care ar putea fi mai numeros ca niciodată. Adevărul a realizat o analiză a tuturor parlamentelor de după 1989, alianţele politice, dar şi contextul politic al acelor vremuri.

Revoluţia din 1989 a învolburat apele pe scena politică românească. Din toată această vâltoare s-a ridicat un lider puternic, Ion Iliescu, care a şi fondat FSN-ul. Primele alegeri libere de după Revoluţie au adus pe scena politică peste 30 de partide, care au intrat în alegeri, dar câştigătorul detaşat a fost FSN, cu o majoritate clară, de 67,53%.

Fărâmiţarea votului a făcut posibilă intrarea în Parlament a nu mai puţin de 27 de formaţiuni politice la Camera Deputaţilor (între care 11 aparţinând unor minorităţi naţionale) şi 7 la Senat. Cu toate acestea, s-a manifestat un dezechilibru accentuat între câştigătorul FSN (67,53 % din mandate) si celelalte formaţiuni. Doar UDMR şi PNL mai deţineau o anumită pondere parlamentară de câte 7,34 % fiecare.

Premierul a fost desemnat Petre Roman, unul dintre liderii puternici ai FSN. Mineriadele din 1991 şi tensiunile cu Ion Iliescu l-au dat jos însă pe Roman. În locul său a devenit premier Theodor Stolojan, care a deţinut mandatul până în 1992.

Un moment important a avut loc în martie 1992, la Convenţia Naţională a FSN. Petre Roman câştigă în confruntarea politică cu moţiunea sa “Viitorul Azi!”- un program politic social-democrat european şi reformist – care devine noua platformă politică a FSN. Imediat după Convenţie, adepţii lui Ion Iliescu se retrag din FSN şi înfiinţează FDSN, care ulterior se va transforma în PDSR. În mai 1993