A fost o vreme în care pentru a-i frâna pe marii sforăitori exista metoda bisturiului care decupa o parte din vălul palatin, mic­şorând zgomotul respiraţiei noaptea în somn. Fiindcă hârâitul ăsta al omului aflat în pat, lângă tine, te face să-ţi iei lumea în cap, să te muţi în altă cameră cu perna sub braţ, pentru că nu poţi să lipeşti geană de geană din cauza zgomotului de motor al sforăitorului. Să înce­pem cu a arăta că metodele de intervenţie pentru domolirea sforăitorului au evoluat şi nu se mai taie cu bisturiul. În intervenţiile împotriva sforă­itului se utilizează acum radiofrecvenţa sau laserul. Cu aceste unde de radiofrecvenţă sau cu lumina lase­rului se coagulează submucoasa ce se află sub relieful din nări. Cicatricile astfel formate scad stratul de mucoasă, asigurând o mai bună respiraţie şi împiedicând fâlfâitul mucoasei ce duce la sforăit. O altă interven­ţie modernă se efec­tuează pentru a face mai rigid vălul palatin. Cu ajutorul unor electrozi se fac cicatrici care rigidizează vălul, adică cerul gurii, care nu mai flutură în curentul de aer al respiraţiei generând sforăit. O altă metodă mo­dernă este micşo­rarea omuşorului din gât care se remodelea­ză cu laser, răpindu-i posibilitatea să producă sforăit. Atunci când amigdalele sunt mai mari şi se apropie unele de altele, apare sforăitul. Tot cu radiofrecvenţă se micşorează volumul acestor amigdale prea mari care sunt la rândul lor o cauză a sforăitului. Tot cu undele de radiofrecvenţă se micşorează şi baza limbii prea crescută la unii care ajung din acest motiv să sforăie. Toate aceste metode moderne, blânde, fără tăietura bisturiului, nesângeroase domolesc sforăitul, cel care produce atâtea neplăceri. Se menţionează că sforăitul capătă un plus de gravitate când este însoţit de apnee. Acest fenomen de care suferă unii se traduce prin întreruperi în respiraţie, în timpul somnului.

A fost o vrem