Cele 126 de zile rămase până la debutul Jocurilor Olimpice o determină să iuţească pasul la mare altitudine şi să-şi pună la punct strategia pentru Maratonul din Londra (aprilie). Îşi dedică însă timp şi fiului, Rafael, pe care-l însoţeşte la meciurile de baschet. Din oraşul american Erie (Colorado), Constantina Diţă (42 de ani) şi-a exprimat satisfacţia că Vali Tomescu, fostul ei soţ şi antrenor, a ieşit din labirintul căutărilor direct într-o zonă în care-şi poate valorifica veleităţile de tehnician.
Bună dimineaţa, Puşa! Ce mai faci?
Bună dimineaţa, dar ştii că eu mă trezesc cu noaptea-n cap! Am fost la antrenament şi acum tocmai am dat drumul la apă în grădină pentru că e o vreme foarte frumoasă, ca în România. Aici temperatura variază ziua între 20 şi 23 de grade Celsius, vântul şuierând uşor. Eu leg kilometri după kilometri, iar apoi mă duc să-mi văd fiul (n.r. Rafael) la meciurile de soccer, pentru că sezonul de baschet s-a terminat.
Colegii mei spun că vom mai lua aur la maratonul olimpic peste 100 de ani. Eşti de acord?
Eee, nici chiar aşa! Să sperăm că nu va trece un veac. Poate câteva ediţii. Dar e greu de spus, mai ales în contextul sportiv actual din România, când nu merge una, nu merge cealaltă, când banii cuveniţi pentru medalii nu îţi sunt acordaţi de către club. E greu! Şi nu cred că se va cuceri aur nici în viitorul apropiat... nu cred!
Glumind puţin... nu mai antrenează nici Vali (n.r. Valeriu Tomescu, fostul soţ şi tehnician) o româncă...
Eu mă bucur pentru el că are un contract serios cu China şi sper să obţină rezultatele pe care şi le doreşte pentru că are planuri mari, dar trebuie să aibă şi cu cine să le realizeze. În România, n-a avut cum şi cu cine, să te zbaţi de unul singur... s-ar fi luptat cu morile de vânt. Eu îi doresc multă baftă, să obţină rezultatele pe care şi le doreşt
