„Chiar nu merită să te angajezi gestionar le benzinărie, prietene, trec anii pe lângă tine! Ce poţi face? O afacere! N-ai bani? Hai să-ţi vând un pont!"
Daniel, absolvent de Politehnică, şi care până atunci era foarte dornic să se angajeze „la pompă", era ochi şi urechi la amicul meu care a luat un şerveţel de pe masă şi a început să scrie pe el: trebuie să ai până în 35 de ani, să ai o idee de afaceri, un business-plan bun şi câteva sute de lei ca să-ţi înfiinţezi un SRLD (D-ul vine de la debutant) la Registrul Comerţului. Restul îţi dă statul.
Discuţia a avut loc anul trecut, într-o cafenea de cartier, căruia Daniel i-a găsit atunci zeci de cusururi: ba că n-are niciun concept, că nu este aerisită, că ospătarii sunt necalificaţi, ba că n-a primit linguriţă... Astăzi, Daniel are propria cafenea în acelaşi cartier de la periferia Bucureştiului. A luat un credit de 10.000 de euro, garantat 80% de stat, a primit alte 10.000 de euro nerambursabili şi şi-a văzut visul cu ochii.
Impozitul forfetar a fost o prostie care a ras din economia românească circa 200.000 de firme. Este adevărat că o parte dintre acestea erau firme-fantomă, fără activitate, care apăreau doar în statistici. Însă cele mai multe au murit „cu zile". Pe de o parte, statul a decapitat 200.000 de firme, însă, pe de altă parte, tot statul, prin Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii (AIPPIMM), a înfiinţat circa 3.800 de firme, numai anul trecut, iar acesta este poate cel mai bun lucru pe care l-a făcut în ultimii 10 ani. În acest an, bugetul agenţiei este de 21 de milioane de lei. În acest an, alte mii de firme se vor naşte şi mii de-alde Daniel vor deveni antreprenori. O cafenea, o ceainărie, un service auto, un bazin de înot sau o firmă de IT, acest gen de afaceri conduse de tineri de până în 35 de ani, reprezintă inima econo
