Rădăcinile aduse de apele Dunării la barajul de la Porţile de Fier I din cele mai îndepărtate colţuri ale Europei prind viaţă în mâinile unui severinean. Din deşeuri inutile devin mângâieri ale ochilor, plăceri ale privirii.

Ori de câte ori sunt precipitaţii abundente, apele învolburate ale Dunării aduc la hidrocentrala de la Porţile de Fier I tone de gunoaie, dar şi sute rădăcini de copac, care sunt îndepărtate din apropierea barajului şi aruncate la groapă de angajaţii de aici. De aici îşi selectează artistul plastic Liviu Onofrei “materia primă” necesară. Pare greu de crezut dar aceste rădăcini care vin poate din îndepărtata Germanie ori poate din Ungaria prind viaţă în mâinile acestui severinean. “Acestea sunt luntrii peste ape. Plutesc pe valurile Dunării sute si sute de kilometri. Din deşeuri inutile devin mângâieri ale ochilor, plăceri ale privirii. Dar cel mai mult mă încântă bucuria oamenilor, care le primesc şi îşi exprimă mulţumirea”, spune Liviu Onofrei.

Plăsmuiri ale naturii

Dar ce se întâmplă cu aceste rădăcini şi ce au ele special după ce ajung pe masa de lucru a artistului? “Sunt plăsmuiri ale naturii, imaginaţia mea le găseşte şi le dă o formă şi le pune în practică. Vreau să spun că natura a ştiut să facă şi din ciulini o capodoperă. Aceasta este faţa nevăzută a naturii. Sunt rădăcini care stau în pământ şi noi nu le vedem”, mai spune severineanul. Practic, rădăcinile sunt supuse unui proces de uscare, nu rapidă pentru că atunci lemnul ar crăpa, apoi se lucrează, li s edă o formă, se pun pe un postament dacă este cazul, iar pe unele se dă cu lac lucios ori cu lac mat, în funcţie de piesă. Se lucrează 5-6 zile, poate chiar şi două săptămâni . „În primul rând este nevoie de imaginaţie, îndemânarea mai mult sau mai puţin ţi-o faci, dar imaginaţia te naşti cu ea, dacă nu o ai nu faci nimic, dar mâna ţi-o faci lucrând. Aşa cum noi stăm