Flăcăii tineri din satele Mărginimii Sibiului duc şi acum mai departe un obicei frumos, vechi de sute de ani. În preajma Sfântului Nicolae, cetele de juni se adună şi încep pregătirile pentru sărbătorile de iarnă.
La Sadu, localitate aflată la aproximativ 20 de kilometri de Sibiu, ninge frumos, ca într-o poveste veche, de demult, spusă de bunici la gura sobei. Dumitru Hanea (25 de ani) şi Mihai Bourel (21 de ani), judele şi vornicul Cetei Mari de la Sadu îşi spun povestea frumos, cu suflet şi cu dragoste pentru obiceiul vechi, pe care îl poartă cu mândrie mai departe.
„Ceata de juni este o tradiţie foarte veche, pe care dorim să o continuăm, să nu o lăsăm să moară. Alegerea cetelor de juni, în timpuri mai vechi, se făcea chiar de Sfântul Nicolae”, explică Mihai.
Organizarea cetei
Cei doi sunt cei care organizează ceata, primul pas fiind depunerea cererii la Primărie, unde trece prin Consiliu, se aprobă, apoi Primăria sprijină ceata oferindu-le 3 lemne de fag, unul care este dat gazdei, cel mai mare care este adus pe car pe 24 decembrie şi pe care stau feciorii şi cel de-al treilea, pe care îl păstrează feciorii. După aprobarea cererii începe căutarea feciorilor (tineri cu vârste cuprinse între 17 şi 25 de ani) şi a pristavilor (flăcăii mici din ceată, un fel de ajutoare, elevi de clasele a opta şi a noua).
De sfântul Nicolae, se face publică ceata, prin jucarea sârbei pe scenă. Primul din sârbă este judele, ultimul vornicul, iar fiecare fecior intră pe rând şi se prezintă. Dacă mai sunt doritori se pot alătura cetei până în ultima duminică dinaintea Crăciunului. „Odată cu alegerea cetei trebuie să mergem la preot cu o traistă de mere, pentru a primi binecuvântarea”, explică Dumitru.
Gazda şi repetiţiile cetei de juni
Foto Ceata de juni s-a reunit la Sadu
De astăzi încolo, cetele
