E deja superb World Cup 2010! Deşi până la marea sărbătoare a fotbalului planetar mai sunt aproape şapte luni, Cupa Mondială ne trimite anticipat mostre de bucurie, dramatism, emoţie şi exuberanţă. Spectacolul a început înainte de a începe! Am privit meciul Portugalia – Bosnia cu mai mult interes decât Polonia – România. Mă bucura bucuria celor din tribune şi tare mult mi-aş fi dorit să fim noi, românii, în locul portughezilor sau al bosniacilor. Am avut privilegiul de a trăi asemenea momente, ba chiar cu repetiţie (1990 – 1994 - 1998), şi ştim ce înseamnă. Dar acum trăim în suferinţă.
Portughezii sunt buni, dar sâmbătă seară, la Lisabona, au fost mai buni în tribună, unde se afla Cristiano Ronaldo. Ei rămân, oricum, mai buni ca promisiune, întrucât accidentarea lui Ronaldo nu va dura o veşnicie.
Dar bosniacii sunt o adevărată poezie! O ţară ceva mai mică decât Ardealul şi cu o populaţie de cinci ori mai mică decât cea a României, dar cu trei preşedinţi simultan – unul bosniac, unul sârb şi altul croat – este capabilă să producă o echipă naţională de poveste. Una care pe „Stadio da Luz” zguduie de trei ori barele porţii portugheze, pe când noi ne străduim să ajungem de trei ori la poarta adversă.
Păcat că mingea n-a intrat „în aţe” măcar o dată! Bosniacii au pierdut cu 1-0, dar pot „întoarce”, pentru că au trei „nemţi” fenomenali: Dzeko şi Misimovici de la Wolfsburg, Ibisevici de la Hoffenheim.
Salata etnică bosniaco-sârbo-croată se bazează pe fapte, nu pe performanţe bahico-sexuale. În ediţia trecută a campionatului german, Vedad Ibisevici, deşi juca la o nou-promovată, a marcat de 18 ori doar în tur, fiind liderul golgheterilor din Bundesliga. Apoi şi-a rupt piciorul, dar ştafeta a fost preluată de un alt bosniac: Edin Dzeko, care a punctat de 26 de ori pentru Wolfsburg, campioana Germaniei. Ştiţi câte goluri