Fost ministru secretar de stat în MTS şi un fin cunoscător al sportului mondial, Nicolae Mărăşescu n-a fost luat prin surprindere de ştirea conform căreia Lance Armstrong a rămas fără cele şapte titluri din Le Tour.
Domnule Mărăşescu, vă aşteptaţi la o astfel de decizie?
Cred că nu s-a dorit descalificarea lui mai devreme pentru că este un sportiv celebru, iar retezarea lui ar fi declanşat poate principiul dominoului în sportul mondial. Atunci când i s-a făcut controlul, eritropoetina era pe lista substaţelor interzise şi aveau aparatura necesară pentru a o depista. Ca un exemplu, eritropoetina era cunoscută înainte de Olimpiada de la Sydney, dar nimeni n-a fost prins dopat la ediţia australiană pentru că laboratoarele nu aveau aparatura necesară şi metoda pentru a o depista.
De ce credeţi că a fost acoperit?
Pentru că ar fi declanşat un scandal imens, care ar fi pus evenimentul sportiv în plan secundar. În 1988, la Jocurile Olimpice de la Seul, anunţul că Ben Johnson ar fi fost prins dopat a polarizat toată atenţia lumii, iar competiţia propriu-zisă a trecut în plan secundar. Patru ani mai târziu, în Barcelona, Juan Antonio Samarranch a primit pe masă informaţia conform căreia campionul olimpic de la 100 m (n.r. Linford Christie) ar fi fost depistat pozitiv. Pentru a nu umbri şi această ediţie, ştirea a fost păstrată de el, iar dezvăluirea a fost dată publicităţii după ce a decedat Samaranch.
Ce înseamnă această decizie pentru întreg sportul mondial?
Specialiştii spun că ciclismul n-a fost niciodată curat, decât înainte de 1900. Apoi se folosea amfetamina, dar nu se făcea niciun control. Agenţia Mondială Antidoping e pusă pe treabă văd şi a făcut progrese mari. Cele 40 de laboratoare care caută produsele interzise se bat mereu cu cele clandestine care fabrică aceste substanţe. E un adevărat perpetuum mob