Iar fantasy-uri? Iarasi! Dark & gloomy, incordate si tenebroase, numai bune pentru adolescentii scapati de scoala si de profesori. Sau pentru adultii scapati de birou si de sefi. Scapati pentru cateva de ore, pentru ca, draga Scarlett, after all... tomorrow is another day. Pentru Harry Potter, cu bagheta ridicata si cu ochelarii pe nas, zilele fericite s-ar putea sa nu fie chiar departe. Pentru Will Burrows, cu tarnacopul in mana si cu chipul albinos ascuns de cozoroc, necazurile si busiturile sunt abia la inceput.
De ce atatea fantasy-uri
Pentru ca sunt un gen proaspat si o afacere profitabila. Genul il datoram lui Tolkien, lui Conan Barbarul si revistei „Weird Tales” (in ordine cronologica inversa), iar pentru afacere trebuie sa le multumim, in mare parte, lui J.K. Rowling si tanarului ei vrajitor ochelarist. Fiecare noua serie cu pretentii de bestseller-blockbuster ba e noul „Harry Potter” care il va face de ras pe cel vechi, ba e noul „Lord of the Rings” care il va trimite la colt pe Tolkien.
Sansele de a vedea in curand un autor de high fantasy cu suflul lui Tolkien sunt putine, iar J.K. Rowling domina, si ea, fara rivali seriosi peisajul low fantasy. Strategie de P.R neinspirata si comparatii fortate, pentru a zadari fanii. Autorii scriu contra-cronometru, tirajele de milioane de exemplare asteapta unda verde la portile editurilor. Nimeni nu mai are timp sa se aseze si sa inventeze cantece si mitologii, precum Tolkien.
Sau sa creasca o poveste si s-o scoata din cuptor rumena si rotunda, precum Rowling. De ce citim, totusi, pe banda rulanta cartile pe care industria ni le livreaza pe banda rulanta? Daca credeti in acel cliseu cu fictiunea care inlocuieste viata, care e mai interesanta si mai spectaculoasa decat viata, iata o explicatie.
Dar si telenovelele inlocuiesc in acest fel viata. Fantasy-ul e un gen zg
