După o luptă crâncenă cu juna primăvară, ancestrala iarna şi-a reintrat în drepturi şi ne oferă peisaje de neuitat.

Ninge ca-n poveşti la Bârlad. E o ninsoare care nu te lasă să stai în casă. Te forţează să mergi să-ţi dai copilul cu sania în Grădina Publică. Sau poate doar să te plimbi. Fulgii de nea, desprinşi parcă din basmele lui Hans Christian Andersen cad cuminţi din cerul înorat, "iar zăpăda cristalină pe câmpii strălucitoare/ Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare", vorba lui Alecsandri.

(Click pe poze pentru galerie foto)

Câţiva tineri, mânaţi de spectacolul cristalin de afară, se zbenguiesc pe pârtia încă nearanjată. Înarmaţi cu pungi de plastic sau saci menajeri nu se lasă bătuţi de gradele cu minus până nu reuşesc să facă lunecuşul sticlă. Şi reuşesc până la urmă. Sus, dincolo de pomii cu ramuri care plâng fulgi de nea, viscolul îţi vâjie pe la ureche. Aici, doar doi căţeluşi zgribuliţi mai dau un pic de viaţă peisajului inert.

(click pe poze pentru fotogalerie)

Aproape de mijlocul nopţii, tragi cu puşca după oameni. Toţi sunt deja la căldura coperişului propriu. Numai un poliţist înfofolit bine se mai fâţâie pe aleile Grădinii Publice. La ieşire, un singur gând ţi se poate întrezări în minte: iarna poate fi nesperat de frumoasă dacă vrea...