Julia Varley şi Roberta Carreri sunt două dintre actriţele de o performanţă şi de o disciplină uluitoare, care au prezentat la Festivalul „Odin Week“, desfăşurat, în luna august la Holstebro, în Danermarca, tradiţia teatrului înfiinţat de celebrul regizor Eugenio Barba.

Mai citeşte şi:

Fantome exotice în tara lui Hamlet

Roberta Carreri: „Sufletul meu e o rană deschisă“

Publicul românesc le-a putut vedea pe cele două artiste extraordinare de la Teatrul Odin, din Holstebro, în Danemarca, în trei spectacole, în urma invitaţiei directorului Constantin Chiriac la Festivalul Internaţional de la Sibiu: anul acesta, în „Odă progresului“ şi „Închisoarea de oase“, şi, în 2008, în „Sare“.

Adevărul: De ce v-aţi intitulat cartea autobiografică „Pietre de apă"?

Julia Varley: Am dat acest titlu din două perspective: în primul rând, este vorba că experienţa ta, chiar prinsă într-o carte, nu rămâne fixată acolo, ci este ca un fluid care continuă să curgă dincolo de coperţile volumului. În engleză, există o expresie, „stepping stones", mergi pe o cale, urmăreşti un drum.

În al doilea rând, am fost în Mostar, în Bosnia, în timpul războiului, şi acolo am văzut un pod care a fost distrus în timpul bombardamentelor. Persoana care a dat acest ordin a fost un director de teatru, unde se jucaseră piesele lui Brecht. Şi m-am gândit că n-ar fi trebuit să construim cu pietre, ci cu ceva, care nu poate fi distrus.

V-aţi născut în Marea Britanie, aţi întâlnit trupa Odin în Italia şi i-aţi urmat în Danemarca în 1976. Ce v-a determinat să-i urmaţi?

Da, eram în Italia, făceam un fel de teatru politic, iar în timpul liber lucram cu păpuşi. Teatrul Odin a venit în turneu şi-am hotărât să organizez un workshop şi un barter cu ei. În timpul workshopului am înţeles că am nevoie de mai multă tehnică, de mai multă informaţie, aşa că am decis să mer