Nu trebuie să fii un obişnuit al locului pentru a-ţi da seama că Parcul Ioanid devine pe zi ce trece încă o victimă a degradării urbane a capitalei.

După ce au acceptat amplasarea unor chioşcuri cu îngheţată şi răcoritoare edilii par a fi trecut monumentul la categoria consumabile, căci ce altceva mai poate fi numit acest loc recomandat în toate ghidurile turistice decât unul bun de exploatat acum în folosul comersantilor nesăţioşi. Cineva i-a primit însă aici şi s-a făcut că nu vede cum fântâna arteziană e demontată pentru ca apa de la tonetă să se vândă în zilele de vară cu suprapreţ.

Cum grădina a fost transformată într-un fel de kindergarden, şi suprapopularea infantilă din zonă o face neîncăpătoare, trebuia exploatată pofta de dulciuri a copiilor care mişună acum în jurul susnumitelor tonete şi-i trag ne mânecă pe bunici să caute prin buzunare bani de îngheţată. Doar la atât s-a mărginit însă ”grija” primăriei pentru cei mici, fiindcă în rest domneşte mizeria. E praf, pajiştile sunt pârjolite, fără un fir de iarbă, lacul e acoperit de un strat oribil, de mătasea broaştei, sursă de infecţii, cascada n-are apă, foişorul e ponosit, arborii sunt necurăţaţi… În schimb sunt paznici. Se plimbă plictisiţi, doi câte doi, în costumele lor pretenţioase de bodyquarzi ( cea mai profitabilă meserie din vremurile noi !) Ce mai păzesc ei oare ? Cu siguranţă pe unii dintre noi, mai nostalgici.

Ne păzesc de amintiri din vremurile nu tocmai îndepărtate când pe aici era mult verde şi aer curat, când trecătorilor le făcea plăcere să se oprească pe o bancă, să se odihnească şi să viseze, departe de grijile casei şi zgomotul oraşului. Parcul Ioanid nu era atunci doar al oamnilor din cartier ( locatarii de azi, ne pare rău să o spunem, sunt indiferenţi la degradarea lui). Era al tutoror celor care veneau aici, anume să găsească ceva din farmecul de altădată al oraşulu