La 50 de ani de la prima apariţie a personajului, studiourile Marvel produc o reuşită reinstalare a aventurilor sale, cu Andrew Garfield ca „Uimitorul Om-Păianjen“.
Acum ceva timp, studiourile hollywoodiene au anunţat că au stopat, în ce priveşte franciza „Spider-Man" / „Omul-Păianjen", colaborarea cu echipa Sam Raimi (regizor)-Tobey Maguire şi Kirsten Dunst (interpreţi), responsabilă pentru cele trei filme turnate în ultimii zece ani (2002, 2004 şi 2007).
Astfel încât cea de-a patra aducere pe ecran a aventurilor justiţiarului semi-om, semi-arahnidă pe care o preconiza Sam Raimi a rămas în stadiul de proiect, nu va căpăta niciodată formă pe ecran, iar filmele realizate de el până acum se „regrupează", deşi nu aceasta era intenţia, ca o „rotundă" trilogie. Lucru pe care alte blockbuster-uri recente, cum ar fi „Piraţii din Caraibe", nu l-au reuşit; „pohta" producătorilor („mogulul" Jerry Bruckheimer în cazul „Piraţilor...") le-a
făcut să ajungă la numărul 4 şi, poate, şi mai departe.
Un erou semicentenar
Pentru a aniversa cei 50 de ani de existenţă (în benzile desenate Marvel, în primul rând) ai personajului săltăreţ şi „lipicios", costumat în colanţi, ca orice alt supererou, şi cu semnul arahnidei pe figură, studiourile Marvel au recurs, anul acesta, la o „re-instalare" a aventurilor sale, la un „re-boot", cum se spune, denumită „The Amazing Spider-Man" / „Uimitorul Om-Păianjen" şi dată pe mână mai puţin cunoscutului Marc Webb - specializat în videoclipuri şi autor, în 2009, al apreciatei comedii „(500) Days of Summer".
Cu alte cuvinte, povestea e spusă din nou de la capăt şi ni se arată din nou felul în care adolescentul Peter Parker devine justiţiarul mascat în luptă cu fel de fel de răufăcători mutanţi, în general ex-oameni de ştiinţă damnaţi. Deşi, ca oricine, am deplâns ştirea renunţării la „serviciile" lui
