Nimic nu-i putred în Danemarca şi, totuşi, un bănăţean care a lucrat acolo patru ani a hotărât să revină în România.

Sebastian Miron are 30 de ani şi s-a născut în Caransebeş. La 18 ani a venit în Timişoara, la Facultatea de Medicină, unde a învăţat timp de cinci ani Fiziokinetoterapie. Când a terminat facultatea, tânărul nu vedea un viitor în România, motiv pentru care s-a hotărât să îşi caute un loc de muncă în străinătate.

Germania, unde locuieşte sora sa, nu a fost foarte primitoare, legislaţia muncii fiind, cel puţin în 2007, protectivă cu cetăţenii germani. Între timp, Sebastian a cunoscut, pe Internet, un alt tânăr care se aflase în situaţia lui şi care plecase în Danemarca.

„El mi-a spus cum a făcut, că trebuie să găseşti un şef care să simtă că vrei să munceşti acolo şi să aibă nevoie de tine. Aşa că am trimis zeci de CV-uri în Norvegia şi Danemarca, iar în acelaşi timp mi-am trimis actele de studii, pentru a fi recunoscute şi acolo“, a povestit Sebastian Miron.

Lucrurile au mers foarte bine şi, la scurt timp, bănăţeanul a primit două oferte cu şanse de angajare aproape sigure: una în Norvegia, pe Cercul Polar, şi alta în Danemarca, la Slagelse, un orăşel aflat pe cea mai mare insulă a ţării, Sealand, unde se află şi capitala Copenhaga. „Alegerea a fost una practică, pentru că Danemarca este mult mai aproape de casă. În luna mai 2008, autorităţile daneze mi-au răspuns că am primit autorizaţia de practică. Imediat am transmis acest lucru secretarei de la spitalul din Slagelse, iar într-o săptămână mergeam deja la interviu. Mi-au trimis ei inclusiv bilete de avion“, şi-a amintit Sebastian.

Experienţa bate şcoala

După mai multe aventuri şi experienţe inedite, cum ar fi prima călătorie la Bucureşti, primul zbor cu avionul sau rătăcirea în aeroportul din Copenhaga, bănăţeanul a ajuns la interviul